Politică

Candidații USR-PLUS și ceilalți

Am avut ocazia să observ îndeaproape și să analizez o parte dintre candidații la alegerile locale și la alegerile parlamentare. Dincolo de multele detalii și aspecte care îi diferențiază, mi-e limpede că îi pot așeza în două categorii: candidații USR-PLUS și ceilalți.

Diferența nu provine din inteligență, disponibilitate retorică sau competență, ci din aerul de normalitate și prospețime al celor din prima categorie.

Să menționez că vârsta nu pare să conteze în situația prezentată. Am discutat cu tineri dinspre care răzbătea aerul rânced obosit de „gardă veche” a politicii, după cum am simțit și prospețimea unui suflu nou de la candidați trecuți de prima tinerețe.

Diferența provine, cred, din motivația diferită a celor două tipologii de candidați.

USR-PLUS a apărut pe scena publică generat de sentimentul că vechea clasă politică și-a consumat irevocabil potențialul. Aceleași eterne figuri rotite la intervale variabile păreau și sunt garanția stagnării României. Unii dintre noi au înțeles că situația aceasta a devenit inacceptabilă și au reacționat. Asta face ca, acum, să putem spera la o schimbare consistentă în ceea ce, până de curând, părea un monolit politic ce aglutina deopotrivă Puterea și Opoziția.

Acesta este motivul care, de altfel, a reușit să plaseze USR-PLUS în rolul de inamic al tuturor și opozant radical al establishmentului.

Candidații USR-PLUS pe care am avut ocazia să-i cunosc sunt oameni cu meserie și carieră. Nici unul din ei nu mi-a lăsat impresia că ar fi vreun terchea-berchea oportunist care se agață de vehiculul politic pentru a-și găsi un rost în viață. Toți au aerul de normalitate și firesc în dialog pe care-l aștepți de la un cetățean educat.

Mă gândesc și eu că e vremea ca vechea clasă politică să înceapă să-și facă băgăjelul. Cetățenii României sunt sătui demult de armada de politruci veninoși și aroganți pe care i-au ales din lipsa alternativei.

Avem nevoie ca de aer de normalitate și seriozitate la conducerea țării.

Despre Autor:

Bogdan Papacostea

Lasă un comentariu