La cârciumar, birjar!

Pescăria lui Matei. Scoici, hamsii, chefal, lufari – galerie foto

Nu plecați fără un telefon de rezervare dat în prealabil, altfel riscați să nu pupați o masă liberă pe terasă, cu vedere la mare și la scafandrii care se agită în apropierea malului. Chiar și în cursul săptămânii. De weekend, nu mai vorbesc, dacă n-ați făcut-o, sunteți niște sinucigași gastronomici.

Pe drum, cu burdihanul gol

Drumul către Pescăria lui Matei este relativ simplu: naționala spre Mangalia, iar înainte de a intra în Eforie o cotiți frumușel la dreapta pe vechiul drum spre Ro-Ro-uri, pe pod, adică, după care se dă o birjă moderată până la prima intersecție. Acolo puneți olecuță piciorul pe frână și căscați ochii, deoarece, contrar tentației de a trage dreapta de volan, un panou mititel vă spune să vă ignorați reflexele și să mergeți în stânga. Panoul chiar e mititel, nu mă țin de glume, s-ar putea să-l ratați dacă vă înfigeți vijelios în mica răspântie. Dacă ați procedat cum v-am zis, mai mergeți vreo 2-3 sute de metri, treceți pe sub podul rutier și gata, sunteți în fața Pescăriei.

Matei ăsta, patronul, este chiar pescar, ca și Matei senior – tatăl, ca și Matei Patriarhul – bunicul, după cum chiar Matei cel tânăr mi-a spus în timp ce mă pregăteam să-l tăvălesc verbal, un pic, pe cel care ne blocase ieșirea din parcare cu o mașină prăfuită. Da, chiar el. Mică lumea, este?

pescaria matei8

 

La masă. Reservation

Și-am comandat. Chefal, lufari, hamsii, scoici, cu salate de icre în deschidere.

Icrele, bune, poate că ar fi fost foarte bune dacă bucătarul n-ar fi scăpat un pic de ulei în plus, cât să răpească jumătate din gustul oului de pește, pe care să-l mesteci tacticos printre dinți și să poți spune cum o chema pe mama lui. Așa… pentru nespecialiști, ar fi fost greu de identificat dacă mama a fost crap sau altceva. Una peste alta, însă, garniseala de ceapa roșie, tăiată rondele, salva situația. Nu vă aruncați să fiți oameni prea fini cu storsul lămâii peste mormanul de icre, căci le omorâți gustul și-o să alimentați mațul cu o acreală nepotrivită unei mese dedicate peștelui. Hai, poate cel mult 2-3 picături. Bună ideea cu feliile de pâine trecute prin toaster, părpălite un pic, cât să trosnească în gură.

Chefalul a fost corespunzător, proaspăt, bine făcut și înfrățit cu un pluton de cartofi natur reușiți. Lufarii, eh, lufarii… Aliniați ca patru soldăței serioși. Buni, doar că i-a cam scăpat la sarea cea mare. Dacă aveți o bere pe lângă nas, sunt numai bine, dacă nu, vă recomand să cereți un paznic pe lângă borcanul cu sare grunjoasă, care să-i ardă una peste degete bucătarului. Hamsiile s-au dovedit un companion la fel de bun pentru bere, mai ales că tăvăleala prin pasta de mujdei trăznitoare transforma gâtlejul într-un teren de luptă potrivit pentru pompieri, iar pompierul poate să fie blond, brun, draft sau nu, neapărat rece, însă. Așa a fost! În privința scoicilor, midii d-ale noastre, pot zice că arată de la distanță diferența dintre midia proaspăt decongelată de hipermarket (consumabilă prin restaurantele din Constanța, unde primești un soi de tocăniță de scoici) și midia cinstită, recoltată de la ferma din Marea Neagră. Sățioase. Nefiind băiat chiar foarte fin, le-am pus să înoate și ele în bere, doar nu era a se plictisi lufarii și hamsiile pe-acolo.

pescaria matei5

 

Amenda, garcon!

Puteți să mergeți și în altă zi decât aia de salariu. Toată afacerea – 2 platouri cu icre, câte o porție de chefal, lufari, hamsii și scoici, plus udeala de rigoare, adică, ape, sucuri, bere și cafele – a costat un pic peste 200 de lei, adică pe la 50 și ceva de lei de persoană. Personalul este serviabil și atent, nu trebuie să zbieri după vreun garcon până îți ies ochii și nici nu aștepți comanda până ți se-noadă saliva-n barbă. Atât de serviabil, încât, la mutra mea lungă în fața cafelei – domnule, e boală națională cu espresso-ul ăsta lung de două degete, nu mai poți să te desfeți cu o cafea ca lumea! – s-a prezentat cu o porție de apă fierbinte pentru lungirea corespunzătoare a licorii, în care trebuia să încapă măcar o răsucire de tutun.

PS M-am întâlnit pe-acolo cu lume fină, universitară, dedată la atacuri furibunde asupra unor castroane pline ochi cu scoică în carapace.

Despre Autor:

este o platformă de opinii.

3 comments on “Pescăria lui Matei. Scoici, hamsii, chefal, lufari – galerie foto

  1. am fost azi la pescaria lui matei 12 noiembrie am comandat toti cate un bors pescaresc era sarat si am gasit servetel in bors. Am chemat ospatarul si zicea ca nu crede apoi zambea nu si au cerut nici scuze . Eu una nu o sa mai calc pe acolo . Era plin si mai ales parinti cu copii . Pacat au vazut ca au clienti si gata banul e baza nu ce ii dai omului . Treaba romaneasca

Lasă un comentariu