Cultură, Politică

Revista TOMIS: un deceniu de rușine!

Am citit cu încântare despre intenția candidatului independent pentru Consiliul Local, Andrei Popescu, de a reînființa Revista de cultură „Tomis”. Vestea bună pentru dl. Popescu este că dorința domniei sale e realitate de mai bine de doi ani, de când Asociația Revistei „TOMIS” este legatarul mărcii și arhivei venerabilei publicații. În numita Asociație sunt trei membri fondatori ce fac parte și din Adunarea Generală a Acționarilor: un membru al redacției Revistei Tomis, dl. Decebal Făgădău ca reprezentant al Municipiului Constanța și dna. Nicoleta Bercaru, reprezentantă a Județului.

Repornirea Tomisului a fost, de altfel, una din promisiunile de campanie ale lui Decebal Făgădău, în 2016. Regretatul scriitor Mircea Țuglea a dus greul birocratic al renașterii publicației până la tragica sa plecare dintre noi, în 2017. De acolo, în calitate de redactor-șef, am preluat misiunea definitivării situației legale a revistei. Chestiunea s-a clarificat în primăvara anului 2018. Conform planului, în luna noiembrie ar fi trebuit să apară primul număr al noului „Tomis”. Aveam deja o redacție de excelenți scriitori, majoritatea din vechea echipă, dar și nume noi care s-au asociat deplin proiectului.

În luna august 2018 ar fi trebuit să fie votat bugetul revistei. Acea ședință de Consiliu Local a fost amânată în mod excepțional, desigur din motive care nu aveau vreo legătură cu subiectul de față. La următoarea întrunire a consilierilor bugetul revistei nu mai era pe ordinea de zi.

De acolo totul a luat o turnură incredibilă. A durat foarte mult timp să înțelegem ce s-a întâmplat. Nimeni nu părea să știe ce a provocat „moartea subită” a proiectului. Consilierul primarului Făgădău a avut nevoie de cel puțin câteva luni ca să afle că „cineva de la Contabilitate” a decis că Revista nu poate fi finanțată. Decebal Făgădău a dispărut complet din ecuație, evitând orice discuție. Dl. consilier l-a scuzat cum a putut, dar în momentul în care i-am atras atenția, mai apăsat, că batem pasul pe loc și că pierdem redacția, domnia sa mi-a comunicat „fraier eu că am vrut să ajut.” Iar eu, alt fraier, credeam că asta face parte din fișa postului domniei sale. Se pare că mă înșelam!  Înainte de respectivul episod, în timpul acestui travaliu fără noimă, după ce am aflat că „Revista nu se poate finanța” , mi s-a cerut să găsesc o soluție legală pentru finanțarea publicației. Când am identificat soluția și am prezentat-o, dl. consilier m-a întrebat dacă pot găsi o Instituție care să garanteze că acea soluție este una validă. Momentul a reprezentat culmea absurdului în tot acest proces ratat: o persoană privată trebuia să prezinte în fața Primăriei și a Departamentului Juridic al acesteia nu doar o soluție, ci o soluție garantată de o Instituție. De cine garantată, păcatele mele, de Ministerul Justiției? De DIICOT? Am înțeles în acel moment că proiectul este închis. Am mai înțeles că Primăria este un sat fără câini și, în mod evident, fără Departament Juridic.

Asta nu m-a oprit să-l înghesui pe dl. Făgădău în studioul unei televiziuni locale, în pauza unei emisiuni, când i-am cerut imperativ să-și facă datoria. Soluția lui a fost să mă plaseze doamnei consilier care-l însoțea. De acolo am ajuns la șefa Direcției Evenimente Culturale. Revista Tomis nu mai era, subit, revista orașului/ județului, așa cum îi este statutul, ci părea să fi devenit aventura mea personală, ceea ce cu siguranță nu era. Toate demersurile mele și ale întregii redacții au avut o direcție obștească. Ele nu reprezentau afacerea privată a unei oarecare Asociații ce organizează seri dansante în Piața Ovidiu. Între timp, redacția s-a destrămat. Cei care-și suspendaseră alte proiecte pentru a-și dedica timpul și energia Revistei Tomis au renunțat. I-am înțeles pe deplin. Cine n-ar fi făcut la fel în locul lor?!

Aceasta, dle Andrei Popescu, este situația actuală a Revistei de Cultură Tomis. Eforturile noastre s-au lovit de-un zid implacabil alcătuit din incompetență și indolență. Acolo ne-am oprit, de nevoie.

A fost desființată în anul 2010 de Radu Mazăre cu voturile consilierilor locali și, iată, se fac zece ani de rușine, glazurați de incapacitatea actualului primar de-a acționa ca un factor real de decizie.

Așadar, dle Popescu, dacă vă asumați revenirea Revistei Tomis, s-ar putea ca misiunea să vă fie mai ușoară decât credeți. Mai trebuie doar să convingeți posibilii redactori că Administrația orașului Constanța nu este groapa cu nisip a d-lui Făgădău. Și că dvs nu folosiți lopățelele primarului!

Pace!

Despre Autor:

Bogdan Papacostea

Lasă un comentariu