PNL + PDL: Când dușmanul îți devine șef

„O fuziune de cancelarie, o fuziune anunțată la masa verde, poate fi un simplu exercițiu de strategie. De ce spun acest lucru… Pentru că în absența unei platforme pentru țară, și în favoarea candidatului la președinție, dar și în favoarea României va fi întâmpinată cu rezerve chiar de electoratul la care această fuziune se adresează.Fuziunea între două partide politice este un proces extrem de complicat și care trebuie foarte bine înțeles și urmat la nivel teritorial de organizații. Dacă, să spunem, o alianță sau un parteneriat pe o perioadă limitată de timp orientată spre un anume scop, cum ar fi candidatul la președinție, poate fi înțeleasă ceva mai simplu de către societate, cetățeni și activul de partid, fuziunea – când fostul dușman îți devine șef – cred că reprezintă un proces a cărei digestie internă în partidul nou creat durează foarte mult. Din acest punct de vedere, în absența unor elemente clare din care să înțelegem care este beneficiul pentru noi, pentru societate, eu cred că scopul electoral pe care și-l propune este destul de confuz.”

Cine intră în turul 2 la prezidențiale

„Există teoria, conform căreia oricare din această zonă politică (dreapta – n.r.) intră în turul doi va fi urmat în mod automat de ceilalți. Sigur, se poate, la nivel central să se realizeze o apropiere instantanee, funcție de demersul politic, dar la nivel local, la nivelul organizațiilor și la nivelul societății o astfel de clarificare nu apare imediat, iar oamenii nu pot fi mișcați pur și simplu, după comanda unui lider sau altul. Am trecut de acea perioadă. Românii își doresc să judece după propriile lor criterii. Toate aceste lucruri ar trebui să fie avute în vedere de niște politicieni responsabili în momentul în care anunță un anume proces politic. Dar, acum vom merge înainte. Pentru că scopul cel mai important este ca societatea să înțeleagă exact ce fel de președinte dorește și își propune să aibă începând cu 2014.”

Rețetă de președinte pe propriul gust

„Profilul viitorului președinte începe să se contureze. este vorba de cineva cu multă experiență instituțională, în zone care au legătură cu mandatul de președinte și care poate asigura atât reprezentarea cât și garantarea intereselor naționale. Din punct de evdere al profesionalismului, eu insist și doresc să conving societatea că e nevoie de un președinte care, imediat după ce depune jurământul poate deveni operațional. Știu că spațiul public este ocupat de teme mai mult sau mai puțin simpatice, dar mi-e teamă că cel care ar putea să câștige simpatie pe acest palier nu va fi în stare, după aceea, să se schimbe cu 180 de grade. Dincolo de un președinte popular, empatizat de societate, sprijinit de media, cu capacități financiare de a-și face vizibilă figura peste tot, trebuie un președinte care, odată ce ne-am câștigat locul la masa decizională occidentală, să se poată comporta ca atare. Schizoidismul nostru, ca electori, în a-l vota pe unul care ni se pare simpatic, ca pe urmă să-i cerem să fie eficient s-ar putea ca astăzi să fie antiproductiv. Președintelui îi revin, punctual, responsabilități de decizie aproape în fiecare săptămână în legătură cu pacea sau războiul. Credeță-mă pe cuvânt, știți că vin de-acolo, nu vorbesc din ce-am auzit.Aceste responsabilități nu i le poate înlocui nimeni și o greșeală poate fi speculată pe principiul pe care îl folosesc, în momente de tensiune, multe state anume al accidentului util.”

Rămânem copiii lui Traian?

„Numele președintelui va rămâne strâns legat de Mișcarea Populară și nu există nici un fel de intenție de a ne separa într-o formă sau alta. Pentru că noi înțelegem corect ce se întâmplă astăzi. Președintele, ca un adevărat om de stat a dat cel mai important test de consecvență pe care îl poate da un politician. Când cineva extrem de apropiat intră într-o situație dificilă, când ai a alege între consecvența sprijinirii justiției și-o situație specială de un anume fel, faptul că președintele a rămas consecvent arată fermitatea principiilor sale politice. Din punctul nostru de vedere, această fermitate care ține strict de independența justiției este un exemplu de urmat.”

Interlopul fin cu nașul politician sau magistrat

„Este cel mai mare pericol care pândește România astăzi. Este un pericol pentru fiecare cetățean în parte, fiindcă odată ce o forță informală a societății, un clan, domină județe, domină țara, în mod evident nu vom mai crede în justiție, nu vom mai crede în reguli, nu vom mai crede în morală, nu vom mai crede în nimic. Vom crede în subordonarea față de acel individ, față de acel clan. Câtă vreme instituțiile statului îi sunt la clanța ușii, câtă vreme regulile nu se aplică decât în favoarea lui și în defavoarea celor care sunt împotriva lui, atunci oamenii ce vor înțelege? Că de-acolo vine regula. Genul ăsta de corupție enedemică, de stat, a prăbușit Ucraina. Partenerul îți poate explica în felul următor: încondițiile în care nu ești pe coordonatele necesare, din punctul de vedere al minimei democrații, justiții, etc, nu mai poți să argumentezi la mine, unde se stabilește un buget oarecare, nu mai ești competitiv. Nu mai ești credibil. Motiv pentru care nu se aprobă bugetul, nu se face proiectul. Foarte simplu. Nu e vorba de emoție. Nu te iubește și nu te urăște nimeni . Și… România se află într-o competiție, în care diverse alte țări încearcă să-și promoveze interesele. Nu te afli în afara planetei. În această competiție, interesele se confruntă, vulnerabilitățile se speculează. Discutăm de o lume cinică. Acești oameni trăiesc din bani necontrolabili și pe măsură ce se fac acești bani necontrolabili și ei devin necontrolabili, în acel moment acești oameni sunt buni de cumpărat. Sau de folosit.”