Constat că, în România cel puțin, persoana juridică – întreprinzătorul, adică, fără deosebire între cel mic și cel mare – e o proastă. Chestia asta pare cumva istorică, încă de pe vremea boierului, căruia nu degeaba i s-au ars casa și violat boieroaica, întru fericirea persoanei fizice țărănești atât de bine conturată de preapuțincititul domn Rebreanu.
Boierii erau niște hoți. Asta am învățat. Noroc cu voievozii cei iubitori de țărani persoane fizice, care mai scurtau din capetele nobiliare ale țărișoarei. Moșierii și industriașii, de asemenea, bine le-a făcut partidul când le-a naționalizat – a se citi furat – averile și afacerile. Și pe asta am învățat-o. La istorie, desigur. Niște dușmani care sugeau sângele poporului, neîndoios. Mai târziu, în plină perioadă de dezgheț socialisto-liberal românesc, au pățit-o și mandatarii, plus micii meseriași. Asta n-am mai învățat-o noi, ci ei, chiar pe pielea lor pusă în băț prin diverse pușcării. Noi doar am vizionat-o în filme gen Secretul lui Bachus, din care am tras concluzia că purtătoarea unei haine de blană e, indubitabil, o vacă stupidă, obeză și îngălată, spre deosebire de textilista pe persoană fizică, duioasă, inteligentă și îmbracată cu trențe de la prăvălia universală cooperatistă.
Noul capitalism românesc, mi se pare mie, pare să fie educat pe aceleași coordonate desprinse din Îndreptarul de Reeducare a Micului Chiabur. Persoana juridică plătește metrul de gaz mai scump decât persoana fizică, iar kilowatul nici el nu se simte bine în contorul întreprinzătorului,demonstrând o dorință nestăvilită de a curge pe conductori cu un preț mai mare decât cel din casa lui nea Stamate. Persoana juridică nu primește credit de la bancă doar cu certificatul fiscal, precum pupă persoana fizică pe bază de buletin și trei hârtii banale. Nu, persoana juridică trebuie căutată și-n adâncul mațului gros al contabilității, trebuie ipotecată până la chiloții nevestei patronului. Persoana juridică plătește taxe mai mari pentru orice înseamnă asigurări auto, de parcă ar avea cinci pedale de acceleratie, iar șoferii săi ar fi militanți ai grupului de luptă împotriva regulilor de circulație.
După ce a fost bine „educată” de multele instituții ale statului și private, persoană juridică, proastă, cum deja am constatat, își dă întâlnire cu alte instituții, de această dată ale comunității locale unde a avut proastă inspirație a se naște. Nu știu cum este prin alte orașe, dar, de exemplu, la Constanța persoana juridică, proastă fiind, e în mod clar și neajutorată, deci musai trebuie să plătească și o taxă de liniște. Liniștea, se știe, este o chestiune de bază în dezvoltarea armonioasă.
Ca să nu se transforme în persoană fizică – textilistă, faianțară, fierar-betonistă, căpșunară, etc – persoana juridică e tentată să devină, pe lângă proastă și neajutorată, și hoață. Moment în care persoana fizică a și concluzionat: Lua-va-r dracu’ de patroni hoți nenorociți!
