În Constanța au devenit tradiție glumele amare despre diferențele dintre administrația locală tomitană și cea clujevită. Tot ce reușește să facă bine primarul Clujului, devine în Constanța un act ratat, o caricatură și-un eșec. Dar orașului Cluj i se face în acest fel o nedreptate. Administrația de acolo joacă în altă Ligă iar noi, constănțenii, ar trebui să avem modestia de a căuta modele de bună administrație mai aproape, mai sub nasul nostru.

Mă gândesc la Medgidia. Orașul ăsta, care în administrația trecută devenise exemplul de victimă perfectă a jocurilor orchestrate de jupânii minusculi de câmpie, a prins curaj. În mod coerent și neașteptat, Medgidia iese cu pași siguri din gaura neagră administrativă.

Orașul mort, fără industrie și avantaje, orașul dormitor, „orașul din care se pleacă” – se revigorează. Aici prinde rădăcini cea mai mare investiție privată din Dobrogea. Tot aici se investește semnificativ în Spital, un loc pe care multe viitoare mămici din Constanța îl aleg când vor să nască. Pe scurt, în Medgidia s-au oprit hemoragiile din buget, vin investiții, iar banii se duc spre buna stare a cetățenilor.

Povestea aceasta are în centru un om ambițios.

În 2015 am scris un scurt articol despre primarul de atunci al micuței localități Peștera. Am subliniat încă din titlu faptul că ascensiunea lui Valentin Vrabie nu poate fi oprită. Motivul, nu neapărat evident al certitudinii mele, era că evoluția spectaculoasă a comunei avea o bază solidă, concretă și că nu era doar un joc de imagine, așa cum ar fi putut să pară. De altfel, pe vremea aceea primarul era înconjurat de-o pleiadă de oameni de presă care-i zugrăveau în culori exagerate realizările, de unde, pe alocuri, și impresia de butaforie a momentului. Între timp, trupa de admiratori s-a evaporat. Cei mai vocali susținători au devenit cei mai vocali detractori. Valentin Vrabie a decis, cu siguranță, că „zgomotul” favorabil din media nu e obligatoriu un avantaj, iar asta a dus la metamorfoza taberelor. Condus de-un instinct corect, Vrabie a ales drumul sustenabil pe termen mediu și lung al „faptelor care vorbesc de la sine”, ca să-l citez. Iar acest drum l-a făcut primarul orașului Medgidia, într-un context în care nimeni nu-i dădea vreo șansă. Baroneții locului nu și-au imaginat că ar putea fi clintiți, dar tocmai această suficiență le-a tras covorul de sub tălpi.

Vrabie a învățat din confruntarea cu un mediu mult mai toxic și mai solicitant decât cel pe care l-a lăsat în urmă, la Peștera. A învățat administrație, a învățat diplomație și, mai ales, a învățat să-și strunească orgoliul. Medgidia s-a pus pe picioare, iar atmosfera politică a orașului s-a așezat într-un mod avantajos pentru cetățean. Valentin Vrabie așteaptă, probabil, aproape fără emoții alegerile din toamnă. Opoziția lui este în degringoladă și nu dă semne că și-ar reveni.

Parcursul primarului din Medgidia e departe de a-și fi atins potențialul, iar ascensiunea lui este susținută de câteva principii simple și eficiente: respectul pentru om, grija pentru comunitate și, mai ales, disponibilitatea de a învăța. Vechea imagine, prea colorată, de pe vremea mandatului la Peștera, a devenit mai sobră, mai potrivită pentru un om politic de ligă mare.

Estimez că, după câștigarea și consumarea următorului mandat în orașul Medgidia, Valentin Vrabie ar putea fi un candidat puternic pentru primăria orașului Constanța.

Constănțenii sunt deja sătui de aventurieri, combinagii, clone eșuate și măști sobre ale impotenței. Orașului îi trebuie la conducere un gospodar lipsit de orgolii stupide, un primar cu principii simple, eficient, capabil de viziune și forță. Orașului îi trebuie ceva ce, momentan, îi lipsește acut.

Agonia Constanței va continua, însă, cel puțin încă un mandat.

Deocamdată, pe lungul drum spre Cluj, includem o stație importantă: Medgidia.