O artă de care mulţi au auzit…, dar mulţi n-au auzit, e tehnica de a desena pe apă sau arta de a marmora hârtia. Pe scurt, arta Ebru. Cum, de ce, sau de cine a fost inventată arta Ebru sunt întrebări rămase fără răspuns deocamdată, în principal din cauza suportului pe care se imprima pictura: hârtia, prea puţin rezistentă timpului. Surse istorice au localizat însă începuturile artei Ebru în secolul XIII în Turkistan, după care aceasta a ajuns, prin Iran, în Anatolia şi a crescut apoi răspândindu-se odată cu Imperiul Otoman. Istoria artei marmorării hârtiei nu este însă doar acoperită de un nor misterios (ebru, în limba turcă înseamnă nor sau înnorat), ci a dezvăluit şi certitudini. Una dintre ele se află în Palatul Topkapî şi este cea mai veche pictură Ebru găsită până acum, care datează din 1447. De la începuturile secolului XVII, datorită călătorilor turci ce străbăteau Europa precum şi a europenilor ce răspundeau chemării Orientului, pictura Ebru a depăşit graniţele Imperiului Otoman, fiind recunoscută de europeni sub denumirea de „foiţă turcească” ori „hârtie marmorată turcească”. În mod tradiţional pictura Ebru era folosită în special la înfrumuseţarea copertelor manuscriselor. Acum, picturile obţinute prin această tehnică împodobesc pereţii caselor iar realizarea lor, ca orice formă a artei, reprezintă atât un act artistic complex cât şi o terapie.
Secrete bine păstrate
Artă – Pictură Ebru
Unicitatea tehnicii Ebru se datorează „undei de ajutor” a apei folosită drept suport iniţial, care marmorează de fiecare dată altfel fondul picturii. De aceea, fiecare desen în stil Ebru este unicat. „E o artă care fascinează”, a observat Serin Turkoglu, învăţătoare la şcoala Mihail Koiciu din Constanţa, „de 3 ani am început să pictez astfel la clasă, iar pe copii i-a fascinat”. Serin Turkoglu a descoperit tehnica Ebru în Turcia şi de 6 ani tot învaţă despre ea. „O artă veche de sute de ani şi totuşi atât de necunoscută. Pictorii adevăraţi nu prea-şi divulgă secretele… Chiar prin cunoştinţe, relaţii şi poziţia mea socială (Serin Turkoglu este şi preşedintele Comisiei de Cultură a UDTR şi a Comisiei pentru Cultură, Culte şi Mass-media a Consiliului Minorităţilor Naţionale – n.r.) am reuşit doar să pătrund un pic tainele acestei arte. E o artă a răbdării, un dans al culorilor cu apa. Chiar dacă la prima vedere pare ceva simplu, pe măsură ce lucrezi descoperi că ascunde multe secrete greu de desluşit. E, de fapt, destul de complicat pentru că totul este natural, se prepară în atelier, dar nimeni nu e dornic să explice cum anume şi din ce”. Tehnica, într-adevăr, vrăjeşte. Rostogolirea culorilor prin apă, formele care se schimbă una-ntr-alta, contururile care rămân modificându-se îţi ţin ochii pironiţi asupra tăviţei fermecate.
Păr de cal tânăr şi fiere de vacă
Totul, în Ebru, este natural. O tavă de metal, puţin adâncă, în care apa se amestecă cu anumite răşini constituie suportul iniţial al picturii. Cu o pensulă aparent obişnuită înmuiată în culoare, se stropeşte uşor deasupra tăviţei iar apa se umple de rotocoale colorate. Acesta va fi fundalul viitoarei picturi. După cum aveam să aflăm de la Serin Turkoglu, pensula nu e chiar banală. „Pensulele se fac manual din păr de coadă de cal tânăr. E foarte important să fie tânăr!”, a ţinut ea să sublinieze spre deliciul audienţei. „Iar coada pensulei e din lemn de trandafir.” Culorile sunt obţinute din roci colorate, lut şi plante. Pastele rezultate în urma zdrobirii ingredientelor se amestecă cu apă, apoi în ele se toarnă un element surprinzător – fiere de vacă. Surprinzător şi ca efect (datorită acesteia culorile nu se amestecă), dar şi ca miros. După ce fundalul e stropit, un beţişor subţire cu mâner se vâră în sticluţa cu culoarea dorită şi cu el se picură un strop pe fundal. Apoi altă picătură, altă culoare… Cu acelaşi beţigaş începe joaca printre stropi rezultând forme neaşteptate: flori, inimioare, frunze … Imaginaţia artistului zburdă deasupra apei după bunul ei plac. La final, o coală de hârtie aşezată uşor pe suprafaţa apei şi scoasă cu atenţie prinde pe ea desenul alunecos. Şi, în ciuda fierii de vacă, pictura nu păstrează nici urmă de miros. Doar culoare.
Întâlnirea între două culturi
De toate acestea am putut să ne bucurăm la atelierul de pictură în tehnica Ebru susţinut cu ocazia vernisării expoziţiei „Vis de copil” cu picturi în aceeaşi tehnică realizate de elevi ai şcolilor constănţene Mihail Koiciu, Ciprian Prumbescu şi Spectrum. Expoziţia este parte a proiectului cultural „Interferenţe culturale dobrogene româno-turce” iniţiat de Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa şi finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional (AFCN). “Proiectul, pe ansamblu său, prin colocviul ştiinţific, prin workshopul şi expoziţia Ebru, dar şi prin simpozionul final, oferă comunităţii constănţene, indiferent de apartenenţa etnică, posibilitatea unui veritabil dialog cultural. Iar prin atelierul de pictură Ebru proiectul propune un model de educaţie non-formală pentru elevi, model de care copiii participanţi la atelier s-au arătat foarte încântaţi”, ne-a explicat iniţiatoarea acestui proiect, muzeograf dr. Delia Cornea, care şi-a propus să aducă această tehnică deosebită mai aproape de copii. Expoziţia de pictură Ebru realizată de elevii constănţeni poate fi admirată până vineri, 12 iulie, în holul Bibliotecii Judeţene I.N.Roman Constanţa.
