Episodul rusesc al Cumințeniei Pământului (prioritar, insistența epistolară a misiunii diplomatice post-sovietice de la București) a relevat câteva accente de sintaxă diplomatică ce pot fi relevate publicului larg.

Este greu de crezut că gestul simbolic al Ambasadei ruse de a dona statului român pentru Cumințenia Pământului modica sumă de 100 de Euro și, mai ales, spotul ideologic binecunoscut, care a generat în România numeroase diatribe, poate fi văzut numai ca o reacție la videoclipul oficial (românesc) de promovare a operei lui Brâncuși. Mai degrabă diplomația rusă a văzut în acest demers o oportunitate de lansare pe piață a unor mesaje–țintă, cu obiective multiple, pe care le dezvăluie (direct sau indirect) chiar cele 3 comunicate de presă emise de Ambasadă. Voi devoala, în cele ce urmează, câteva dintre ele.

Nu donația cu mesajul reprezintă cheia demersului diplomatic (și mai puțin diplomatic) al Ambasadei ruse. O spune chiar Ambasada, precizând că unul din motivele spotului ar fi căutarea interpretării pozitive reciproc acceptate a istoriei noastre comune, în care Comisia mixtă de istorici are un cuvânt ponderabil.

În primăvara acestui an, a avut loc ultima reuniune, a patra, a Comisiei mixte (româno-ruse) de istorici, care a convenit, printre altele, înființarea unor grupe mixte de experți, inițierea elaborării unor publicații comune etc. Acest for mixt gestionează, dealtfel, teme sensibile precum cea a restituirii Tezaurului României… Părțile au convenit, în subsidiar, ca abordarea publică a capitolelor de istorie comună să fie discutată pe bază consensuală la nivelul Comisiei și în interiorul ei, mai ales că a fost stabilită/convenită și desfășurarea, în a doua parte a anului viitor, la Moscova, a următoarei reuniuni. Prin mesajele ideologice lansate în spotul menționat, partea rusă transmite practic părții române, încălcând convențiile realizate la nivelul Comisiei și folosindu-se de canale non-diplomatice, un inventar/sumar de teze ideologice pe care îl va susține și promova Rusia la următoarea reuniune a Comisiei mixte: armata rusă/sovietică a luptat pentru independența României și a Europei, ne-a dezrobit, ne-a industrializat, ne-a format valori (d.e. Dumitru Prunariu) și ne învață istoria adevărată. Pentru MAE român, poate fi important acest mesaj, prin care Moscova ne oferă un proiect de lucru, o schiță de negociere, un draft al agendei de lucru și al comunicatului media al viitoarei reuniuni, de la Moscova, a Comisiei. Practic, Moscova pregătește în forță această reuniune, mizând pe arsenalul ideologic al argumentului fratelui mai mare care știe mai bine mersul meandric al istoriei (și care îl împiedică pe fratele mai mic să orbecăiască în întunericul tulbure al istoriei, fatal popoarelor mici).

Un al doilea obiectiv al spotului cu pricina poate fi legat, contextual, de comemorarea evenimentelor din marja primului Război Mondial. În timp ce autoritățile române sunt pe cale de a eșua în elaborarea proiectului național 100 de ani de la Marea Unire, Moscova, care nu crede în lacrimi, crede în mesaje și are deja un proiect viguros de abordare integrată a primului Război Mondial. O parte a acestui proiect este lesne prizabilă în spotul ideologic de 100 de Euro de mai sus… Nu poate fi o coincidență nici că lansarea acestui spot are loc (practic) simultan cu activitățile comemorative privind împlinirea a 100 de ani de la intrarea României în primul Război Mondial, care au avut loc recent în Țară (inclusiv discursul prezidențial de la Câmpulung-Muscel) – poate produce iritare, la Moscova, faptul că partea română nu aduce cuvenite osanale sprijinului rusesc pentru eliberarea Basarabiei de sub ocupație română…

De ce nu are România încă un proiect național 100 de ani de la Marea Unire? De ce nu s-a propus încă societății civile, de către autoritățile competente, un draft al conceptului centenar? Cunoscând destul de bine natura leneșă a administrației românești (și apreciind-o deopotrivă pe cea activă și curajoasă, care există și ea, mai puțin virilă), aș paria că proiectul național 100 de ani de la Marea Unire va fi o plagiere inutilă și inofensivă a proiectului Centenarului, lansat de Franța în 2014 pentru a marca împlinirea unui veac de la declanșarea războiului… În ordinea firească a lucrurilor, proiectul național 100 de ani de la Marea Unire trebuie să preceadă proiectul de țară, fiind o probă și o parte a acestuia.

Nu voi permite autorităților statului român să rateze acest proiect, 100 de ani de la Marea Unire! Acest proiect are o bătaie mai lungă decât cred cei care încă îl aproximează. După Crimeea, miza unui proiect de acest gen a devenit strategică – este nevoie de (re)cultivarea și consolidarea încrederii în noi și a generozității/disponibilității de a ne implica în salvarea statului, așa cum ucrainenii crimeeni nu au făcut-o… Proiectul 100 de ani de la Marea Unire trebuie anunțat public, după câteva luni de ample dezbateri interne, simultan la București și Chișinău, cel mai târziu la 27 martie 2017. Numărătoarea inversă deja a început…

Ambasada rusă ar fi putut avea în vedere, de asemenea, odată cu lecția de istorie din spotul menționat, obiectivul de a arunca pe piață un balon de încercare, cu rolul de a proba soliditatea parteneriatului româno-american. După declarațiile și acțiunile cel puțin curioase (oricum reprobabile) ale ambasadorilor americani de la Chișinău și București (negarea limbii române ca limbă oficială / constituțională a românilor de peste Prut, negarea caracterului comun al istoriei, tușa groasă, nespecifică pozițiilor cutumiare ale Departamentului de Stat pe această temă, prin care se subliniază că Moldova nu este România, precum  și ipostazierea foto a ambasadorului american strâns unit cu steagul Ținutului Secuiesc), Moscova este interesată să știe dacă sunt probleme în Paradis între Washington și București. Probabil că există deja o ofertă politică alternativă a Moscovei, deși liniile de forță ale acesteia ne sunt deja clare (Moscova ne dezrobește și ne predă istoria)…

În fine, ca opinie personală, obiectivul tactic al lansării acestui spot pare a fi cultivarea/întreținerea unei atmosfere tensionate la București, pe tema rusă, care poate convinge electoratul indecis de peste Prut să voteze unui din candidații pro-ruși pentru funcția de șef de stat, la primele alegeri directe care vor avea loc la 30 octombrie a.c. O atmosferă tensionată între Moscova și București ar crea premisele creșterii bazinului electoral al candidaților pro-ruși. Ca de obicei, Moscova și-a făcut deja temele la Chișinău, unde jumătate din candidați (inclusiv cel/cei cu șanse) gravitează, satelitic, în orbita ei. Conform istoriei, Bucureștiul și Moscova se bat geopolitic la Chișinău. Basarabia redevine locul strategic de întâlnire și competiție a intereselor noastre și celor rusești. În ceea ce mă privește, încă pariez pe Maia Sandu. Încă nu cred că românii de peste Prut vor alege o jucărie stricată, cu baterii încărcate la Moscova.

În fine, nu am fi știut mai nimic despre istoria noastră adevărată dacă Moscova nu s-ar fi îndurat să ne-o predea, prin spotul cu pricina și prin cele trei comunicate de presă ulterioare ale Ambasadei. Din ultimul (29 septembrie), cel mai interesant din punct de vedere al stilisticii, reținem: că Moscova nu crede în valorile democratice europene (conceput pus între ghilimele în comunicatul Ambasadei), deși armata ei ar fi luptat pentru independența Europei; că România are o problemă cu pluralismul de opinie și că Rusia rămâne spațiul ideal de toleranță față de punctele de vedere alternative și insula perfectă pentru pluralismul de idei (pot proba Boris Nemțov, Boris Berezovski, numeroșii jurnaliști uciși în condiții atipice democrației etc); că sunt nemulțumiri, la Moscova, privind natura de școlar rebel a românului: după ce că nu ne cunoaștem istoria și avem nevoie de dascăli înțelepți, avem probleme și cu democrația și statul de drept…

Insistența vocală a Ambasadei probează că Moscova testează o nouă stilistică (diplomatică și politică) la București. O stilistică a persiflării, ironiei, privirii de sus, o stilistică a fratelui mai mare care înțelege, superior, tolerant, corigențele organice ale Bucureștiului. O stilistică impresionantă, care pune în joc recuzite ale propagandei, ideologiei, chiar războiului informațional. O stilistică ce însoțește apropierea geografică a Rusiei de București, prin Crimeea. Nouă stilistică rusească își va scrie următoarele sale episoade la Constanța (respectiv, la Marea Neagră, unde se va crea un nou front geopolitic, cu figuri de stil, militare/navale, din ce în ce mai sofisticate) și la Chișinău, unde noul șef de stat, socialist sau sovietic, va crea un larg culoar de trecere, spre România, a cicliștilor pasionați.

Spre a conchide: Respect și prețuiesc dreptul Moscovei la elaborarea și promovarea unui punct de vedere alternativ/propriu, pe orice temă posibilă. Folosindu-se de pretexte teoretice (sau chiar creându-le), Moscova testează o nouă stilistică la București, Constanța și Chișinău. În noua recuzită a limbajului diplomatic rusesc, piesele de artilerie ușoară sunt persiflarea și zeflemeaua, accente netipice diplomației de manual. Între timp, se pregătește artileria grea. Cred că ultimul loc din lume în care copiii noștri pot învăța istoria adevărată este Moscova (și/sau misiunile din serviciul ei exterior). Știu că armata română a luptat pentru independența României și a Europei și mai ales știu că aceasta luptă încă pentru independența României și a Europei. Refuz conceptul de industrializare/dezvoltare a României cu sprijin sovietic și propun să ne întrebăm morții și viii, deportați, asasinați, torturați etc. despre beneficiile unui sistem politic odios, condamnat definitiv de toate instanțele morale și formale din România. Trăiesc o mirare uriașă aflând că cineva chiar ar putea crede că pluralismul de opinie s-ar simți mai confortabil la Moscova decât la București și numesc această stranietate a gândului drept propagandă. Moscova și Bucureștiul trăiesc în emisfere politice diferite și au stilistici diferite de lucru, mijloace diferite de expresie politică. Chimia relației noastre politice se atrofiază pe zi ce trece, iar adjuvanții preparați la Moscova (persiflarea, tonul superior, propaganda etc) nu pot suda încrederea și respectul. Mă asociez MAE român, care încurajează înțelept partea rusă să continue să contribuie la recuperarea patrimoniului național românesc (cu donații, nu cu mesaje și spoturi!). Fac în acest sens o sugestie constructivă Centrului rus de Cultură și Știință de la București: să doneze pentru Cumințenia Pământului veniturile realizate din cele două concerte în România ale Corului Alexandrov al Armatei Roșii, în octombrie curent. Ulterior, n-ar strica o nouă restituire din Tezaur. Nu ne grăbim, se poate și în decembrie sau chiar în 2017, mai ales că atunci vom comemora un veac de la înstrăinarea tragică a acestuia…