Născută din dorința simplă de a-i imortaliza în paginile ei pe acești bătrâni iubitori, darnici și înțelepți, cartea adună 92 de texte semnate de scriitori de generații diferite, ziariști și critici literari. Tia Șerbănescu, Andrei Pleșu, H. R. Patapievici, Adriana Bittel, Radu Cosașu, Angela Marinescu, Mircea Mihăieș – sunt numai câțiva din cei care își dau întâlnire pe parcursul a 550 de pagini, presărate cu fotografii de epocă, pentru a povesti, cu tandrețe și umor, despre bunicii lor. Un volum gros, plin de istorii duioase, bune de savurat în serile când afară viscolește furios.

„Crescut fiind de bunici și copilărind apoi zeci de vacanțe la țară am fost tare uimit să întâlnesc oameni pentru care bunicii nu înseamnă nimic. Asociați ideii de poveste, copilaria fără bunici mi se pare cel mai trist lucru cu putință. În 2004, am scris în România literară un text – reprodus în cartea de față – despre bunicii mei. Reacțiile stârnite de acel material și scrisorile pe care le-am primit ulterior mi-au confirmat faptul că există nenumărate povești extraordinare cu bunici. Aș fi vrut să le citesc pe toate. Seherezada însăși trebuie că are o nepoțică pe undeva. Ideea acestei cărți a venit, așadar, de la sine și, iată, în trei ani s-au adunat aproape 100 de texte în care există bunici la discreție. Mai ales pentru cei care nu și i-au cunoscut niciodată. Le mulțumesc tuturor celor care au onorat această carte cu neprețuitele lor amintiri.” Marius Chivu

”Bunica are fața rotundă. Își ține capul ușor dat pe spate și cu toate că este mărunțică, privirea și atitudinea îi dau un aer princiar. Pare înaltă. Te privește intens, cu siguranța omului care se cunoaște foarte bine pe sine. “Trebuie, întâi, să te respecți pe tine.” Avea parfumuri și cutii de pudră pariziene. Avea pălării cu voaletă. Avea multe bijuterii. Nu scumpe, dar toate de bun-gust. Purta mănuși de mătase vara și de piele iarna și unghiile le dădea cu rosu. Îi plăceau florile și avea tabieturi. Diminețile începeau cu aroma de cafea și țigară. Pentru că unele lucruri, zicea, așa merg, în duble. Bunica știa să se aranjeze și să fie cochetă. M-a învățat și pe mine.
Bunicul are fața ascuțită, ochii mari și nasul drept. Bunicul se trage din neam de greci. A luptat în al Doilea Război Mondial și de-atunci păstrează, așa, în sepia, o melancolie în priviri. Îi plăceau vinul roșu și Amalia Rodriguez. Que Deus me perdoe îl făcea să închidă ochii pe jumătate și să zâmbească pătruns de un aer mediteraneean. Era un cititor pasionat. De la el am moștenit o bibliotecă impresionantă. Obișnuia să sublinieze cărțile și să le facă “urechi” paginilor pe care le iubea. Ca să le găsească și alții cât mai repede. Dacă lucrurile mergeau rău, ridica din umeri și zâmbea. Noi să fim sănătoși, zicea, și-ți mai spunea că atâta vreme cât te trezești dimineața și vezi cerul, nimic nu e pierdut. Din contră, totul este pe cale să reînceapă. Bunicului nu-i plăceau înmormântările. Nu se ducea nici când era vorba de cunoștințe apropiate. “Dacă se supără mortul”, zicea, “să nu vină nici el la înmormântarea mea.” Bunicul iubea viața. M-a învățat și pe mine.
Bunicii mei erau amândoi bucureșteni. Iubeau Bucureștiul de seară, cu plimbari la șosea și cu petreceri. Iubeau excursiile de sfârșit de săptămână. S-au iubit o viață întreagă și, după cum povestea bunica, viața lor a început de la prima privire.  Bunicilor le-a murit un copil. Casa mare și frumoasă, în care dădeau cele mai faimoase petreceri și împodobeau un brad enorm de Craciun, le-a fost dărâmată de comuniști. Fata lor era să fie dată afară din liceu pentru că nu avea origine sănătoasă. Au locuit, mai apoi, o vreme, într-o casă dărăpănată. Dupa care au primit o garsonieră decomandată. Bunicii mei nu s-au certat niciodată. Timp de aproape cincizeci de ani și-au început fiecare dimineață împreună, cu aroma de cafea și țigări străine. După cincizeci de ani în care serile începeau cu remy și se terminau cu tabinet, au plecat împreună.
Pentru că unele lucruri, zicea bunica, așa merg. În duble.” Stela Giurgeanu- jurnalist în Cartea cu bunici.

Marius Chivu a tradus volumul de poezie Melancolica moarte a Băiatului-stridie de Tim Burton (Editura Humanitas, 2009), romanul Unchiul Rudolf de Paul Bailey (Editura Humanitas, 2009) şi povestirile lui Oscar Wilde din audiobookul Privighetoarea şi trandafirul (Editura Humanitas Multimedia, 2010). În perioada 2005-2008 a realizat emisiuni culturale şi rubrici de carte la televiziunile Antena 3, TVR 1 şi TVR Cultural. Din 2005 este redactor-editor la revistele Dilemateca şi Dilema veche, unde ţine cronica literară, şi colaborator al revistei Elle. Eseurile sale despre proză şi poezia românească contemporană au fost traduse în engleză, suedeză, italiană, cehă şi spaniolă