Harry Tavitian și Asociația Așezămintele Sfântului Mare Mucenic Mina vă invită la concertul de caritate:”De la Arca lui Noe la Arca din Tăbăcărie” cu Harry Tavitian & guests: Aida Tavitian (voce), Cserey Csaba (percuție), Jean Baciu (percuție), sâmbătă 22 iunie 2013 ora 19.30, Teatrul de Operă și Balet „Oleg Danovski” – Constanța.
Fondurile obținute vor fi donate Centrului Arca pentru persoane cu dizabilități
Biletele (20 RON) se pot procura: de luni până vineri la Centrul Arca de lângă biserica Sfântul Mina (tel 0241-550010) între orele 10-16; sâmbătă 16 iunie și miercuri 19 iunie ora 18-19 la casa de bilete a Teatrului de Operă și Balet „Oleg Danovski” (0241-481460); de luni până vineri între orele 10-16 la casa de bilete a Teatrului de Operă și Balet „Oleg Danovski” (în holul Teatrului); sâmbătă 22 iunie (în ziua concertului), la Teatrul de Operă și Balet „Oleg Danovski”, începând cu ora 18.
Biletele sunt fără loc, așa că e bine să nu întârziați la concert!
Harry Tavitian’s Blog
Așezămintele Sfântului Mare Mucenic Mina de pe malul lacului Tăbăcărie sunt alcătuite din ansamblul arhitectonic al bisericii maramureșene de lemn și din Centrul Arca pentru tineri cu handicap http://www.asfmina.ro/arca_5.html.
Îl cunosc pe părintele Nicolae Picu, cel care a adunat credincioșii în jurul său și începând cu 1993 a ctitorit aceste Așezăminte, din anii tinereții noastre (făceam amandoi naveta la țară în anii ’70, dânsul proaspăt preot iar eu, profesor de muzică). La biserica Sfântul Mina vin la slujbe împreună cu familia din 1994 (eram câțiva credincioși la o cruce de lemn, pe malul lacului). Părintele Picu ne este duhovnic iar Sfantul Mina, ocrotitor al căsniciei.
Despre istoria bisericii și Centrului Arca las un profesionist să vorbească: Paula Anastasia Tudor, în Jurnalul Național: http://jurnalul.ro/special-jurnalul/arca-din-tabacarie-510377.html
Din 2005 programele sociale ale Așezămintelor funcționează în clădirea Centrului Arca. Finațarea acestor programe s-a făcut din contribuțiile credincioșilor constănțeni care veneau la slujbe, în biserică (până la ocuparea fără nici un drept a bisericii de reprezentanți ai Arhiepiscopiei și îndepărtarea părintelui Picu de la altar). De mare ajutor a fost parteneriatul cu Parohia Kungsbacka-Hanhals din Suedia.
În luna februarie s-a dezlănțuit o mare tulburare a vieții noastre provocată de Arhiepiscopia Tomisului (relatată pe larg pe blogul meu și pe cel al Așezămintelor). Continuarea programelor Centrului Arca are nevoie de sprijinul nostru, de aici și gândul nostru pentru acest concert.
Este al doilea concert pe care il fac pentru Centrul Arca. Primul a fost in 2008, dupa ce “intamplator” scosesem primul meu CD in duo cu prietenul si colegul intr-ale jazzului Cserey Csaba http://harrytavitian.wordpress.com/2008/11/19/birth/
Iata ca acum “Ciobcică” – asa cum imi place mie sa-l alint, imi e alaturi in aceasta cauza nobila si vine “cu arme si bagaje” (adica un intreg arsenal de instrumente de percutie) tocmai de la Satu Mare, cu trenul (!), ca sa ne fie alaturi. Sper sa ne ajute Dumnezeu ca dupa concertul de sambata sa fim la fel de multumiti si impacati sufleteste ca in ajunul Craciunului, in 2008. Un gospel de pe “Birth”: http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/harry-tavitian-cserey-csaba-go-down-mozes
Pe CD-ul nostru de care pomeneam mai sus mă puteti auzi bătând toaca la biserica Sfântul Mina și trăgând clopotele, la biserica armeană. Din păcate, din cauza ispitelor de care am avut parte, acestea au rămas doar amintiri la care țin foarte mult.
Cserey Csaba este unul dintre cei mai inventivi percutionisti romani de jazz și se numara printre partenerii mei preferati. În ultimii zece ani am cântat împreună în duo, trio sau ca invitat al formaţiei mele Orient Express în numeroase concerte, în România, Ungaria, Belgia, Germania, Austria si Turcia. Ciobcică îmi este foarte drag. Are mult rafinament, sensibilitate, plus un simt extraordinar al ritmului si al… umorului.
Cserey Csaba: „Harry e un om foarte interesant, misterios, atras ca si mine de lumea Orientului. Simt ca in jazz ma exprim pe mine insumi si reusesc sa transmit aceasta emotie si publicului. Muzica pe care o fac cu Harry este ceva aparte, poate chiar esenta jazzului: spontaneitatea si trairea adevarata”.
Eram sigur că Ciobcică va accepta imediat să facă tot acest drum istovitor de la Satu Mare până la Constanța ca să fie lângă mine pentru acest concert. Cu sufletul său bun și cu prietenia extraordinară care ne leagă, mi-a fost alături din prima clipă când a văzut pe pagina mea de Facebook ce ni se întâmplă la biserică la Sfântul Mina. Este și el credincios și foarte apropiat sufletește de copii (are programe terapeutice de percuție pentru copiii cu diverse handicapuri – autism, etc). O experiență emoționantă a avut-o cu reacția copiilor hipoacuzici la programul său.
O a doua bucurie a mea este că prin acest concert reușim să îl readucem acasă pe toboșarul și omul deosebit Jean Baciu.
Facebook, 29 martie – mesaj primit de la tobosarul Jean Baciu, constantean de-al nostru care in anii ’70 a cantat cu formatia Euxin si care acum e stabilit in Satu Mare, si de la prietenul nostru comun, percutionistul Cserey Csaba:
“Catre Arhiepiscopia Tomisului: DUMNEZEU ne-a daruit cu un om, iar omul acesta a fost daruit de DUMNEZEU cu o biserica. Si pentru ca toate acestea trebuiau sa aibe un nume, omul se numeste parintele Picu, iar Biserica, Sfantul Mina. Oare poate sa ia un om altui om ceea ce DUMNEZEU i-a daruit? Oare de ce noi oamenii nu ne iubim intre noi asa cum ne invata SFANTA SCRIPTURA? Va roaga un om in virsta de 66 de ani sa lasati lucrarea lui DUMNEZEU asa cum a fost inainte de atacarea Sfantului Drept al Proprietatii. Scrie acestea Jean Baciu, care a batut toaca la biserica Sfantul Mina de Sfintele Pasti, care a dat cu substanta ignifuga pe biserica si a adus alimente pentru ceilalti lucratori”. Jean si Ciobcică.
Jean Baciu s-a născut în 1947 la Constanța. A făcut studii la liceul de muzică. Jean ne-a spus: „la 14 ani m-am îndrăgostit de acest instrument. La 17 ani (în 1964) am fost membru fondator al formației Euxin, primul grup rock din Constanța, care avea să ia premii importante pentru acea vreme (1970, Festivalul Artei Studențești de la Timișoara – premiul special al juriului pentru opera-rock „Nu moartea, ci altă poveste ”; 1974 – premiul revistei Amfiteatru din Craiova cu opera-rock „Noi, care”. În 1974 am părăsit formația Euxin și până în 1991 am concertat ca liber profesionist în țară și străinătate. Apoi am fost angajat ca percuționist la Teatrul Fantasio până la trista desființare a acestuia, în 2001. Din păcate din 1994 nu am mai putut să fac performanță la tobe, fiindcă am suferit un grav accident. Din 2001 m-am mutat la Satu Mare. A fost o mare bucurie să-l revăd pe Harry la concertele din Satu Mare și prin el, să leg o caldă prietenie cu Cserey Csaba. Pentru mine acest concert este un eveniment de două ori emoționant fiindcă este legat de biserica Sfântul Mina și părintele Picu dar și de reîntâlnirea cu publicul constănțean”.
O altă bucurie e să o am alături în acest concert și pe fiica mea Aida, așa cum m-a însoțit de multe ori la slujbele de la biserica Sfântul Mina și, din martie, la protestul nostru pașnic cu flori de pe pajiștea bisericii. Născută în 1976, Aida este absolventă a Universității de Muzică din București; este profesoară de pian la Colegiul de Arte “Regina Maria” din Constanța. Aida a cântat în Corul Radiodifuziunii Române sub bagheta maestrului Aurel Grigoraș și a colaborat cu Corul Madrigal. Cântă jazz în diverse formule cu muzicieni constănțeni și în ultimii doi ani am cântat împreună în Constanța, București și Vama Veche.
Mugur Grosu a avut ideea extraordinară ca din afiș să ne vegheze de sus curcubeul, semn al păcii lui Dumnezeu cu pământenii, după potopul din vremea lui Noe. Nadajduim că Domnul își va aduce aminte si de noi si nu ne va lasa in apele multe si tulburi care ne inconjoara.
Iar eu, ca armean (știut fiind că arca lui Noe s-a oprit pe Muntele Ararat!), sper că lui Dumnezeu îi vor fi pe plac și sunetele pe care le vom aduna în suflete sâmbătă seara, muzicieni și public dimpreună, spre slava Sa, întru iubire.