Culisele comerțului socialist și arta supraviețuirii în epoca Ceaușescu.

Gheorghe-Ilie Florescu (n. 1944) a învățat meșteșugul pregătirii cafelei de la Avedis Carabelaian, unul dintre celebrii cafegii armeni care mai existau în București la sfârșitul anilor ’60. Devine el însuși cafegiu și totodată șef al magazinului de cafea și delicatese din str. Hristo Botev 10, unde avea drept clienți mari literați, actori sau medici bucureșteni, dar și personaje importante din Securitate și Miliție ori alți privilegiați ai regimului. După cutremurul din 1977, Armenașu, cum i se spunea, este numit șef al unui uriaș complex comercial din Pantelimon, însă continuă sa prepare „cafea Avedis“ într-un magazin de pe str. Sfinților. La mijlocul anilor ’80 este arestat în „lotul cafea“ și are nefericita ocazie de a face cunoștință cu pușcăria de drept comun din perioada târzie a dictaturii. Eliberat condiţionat în 1988, se angajează din nou în comerţ. Participă la Revoluţia română, apoi la «fenomenul Piaţa Universităţii» ca şofer personal al unor jurnalişti americani. În octombrie 1990, suferă un accident vascular cerebral, în urma căruia rămâne cu o hemipareză pe partea dreaptă. Reînvaţă să scrie cu mâna stângă şi, în 2007, după patru ani de muncă intensă, reuşeşte să termine cartea de memorii Confesiunile unui cafegiu.

Din poziția sa de comerciant, Florescu a cunoscut ca nimeni altul epoca ceaușistă. A cunoscut-o, s-ar putea spune, de la nivelul trebuințelor omenești fundamentale: mâncare, băutură, sexualitate. Sau, mai exact, de la nivelul poftelor firești: pentru cafea, alcooluri fine, țigări occidentale și orice alte produse „din import“, pentru tot ce lipsea de pe piață și reprezenta pe atunci, alături de sex, o plăcere supremă a vieții. A cunoscut, mai ales, mecanismele care făceau să functioneze acea societate: relațiile, complicitatea, șpaga, dar și frica de represalii. Cu un neașteptat, surprinzător talent literar, Gheorghe-Ilie Florescu povestește despre dedesubturile asa-numitului „comert socialist“, comert aflat, in mare parte, in mainile Securitatii. Mica istorie se intersecteaza cu istoria cea mare în aceste pagini scrise cu vervă, îmbibate de atmosfera României anilor ’60–’70–’80, cu descrieri incredibil de amănunțite ale străzilor bucureștene de altădată, cu povești adevărate și personaje pitorești, multe încă în viață, multe bine cunoscute. Confesiunile unui cafegiu, care se încheie cu evenimente din zilele noastre, fac inteligibilă lumea din care s-a născut realitatea de azi.