Athanor – blogul sursă al articolelor semnate de Manuel CojocaruMasoneria – declarându-se continuatorul ordinelor inițiatice antice -, se dorește a fi cadrul în care oamenii liberi și de bune moravuri trudesc împreună în vederea perfecționării sinelui. Așadar, fiind un ordin inițiatic ce – conform afirmațiilor membrilor – își are rădăcinile în ordinele inițiatice antice, ar fi înțelept ca înainte de a discuta probleme legate de simbolismului și alegoria masonică, să prezint scurte informații legate de istoria Ordinului. Prin urmare, cel mai vechi document care atestă existența masoneriei este Halliwell Manuscript (Regius Poem), despre care se crede că ar data din anul 1390 ¹. În România, masoneria ar apărea prima dată în anul 1734-1735, când italianul Anton Maria del Chiaro înființează la Galați prima lojă română, cu numele” Loggia di Galazzi”; domnitorul reformator al acelei vremi, Constantin Mavrocordat, devenind în 1735 primul Maestru Venerabil într-o lojă din Iași.

       „Metoda sugestiei indirecte, prin alegorie sau simbol, este un instrument de învățare mult mai eficient decât simpla instrucție vorbită; având în vedere faptul că suntem în mod natural indiferenți față de lucrurile obținute fără efort […] Și ar fi fost imposibil să oferi o lecție potrivită fiecărui grad, dacă n-ar fi fost mulat pe exemplul Naturii, sau măcar o reprezentare a însăși Naturii, aplicându-i simbolismul universal, în locul rigidității limbii… ”³

 În cartea sa – devenită ulterior cartea de căpătâi a oricărui mason care se respectă-, A.Pike mai vine cu un simplu exemplu pentru a ne face să înțelegem cum ne putem folosi de alegorie și simbolism pentru a ne cunoaște sinele. El dă exemplul naturii, respectiv al animalelor, ce simbolizează diferite caracteristici (i)morale umane; fiecare animal fiind astfel expresia unui arhetip.⁴ Așadar, pentru a înțelege mai ușor ideea de trufie, brutalitate, loialitate, viclenie sau înțelepciune, putem să ne folosim de diferite alegorii și simboluri- care în acest caz ar consta în evidențierea anumitor „trăsături” ale animalelor. Aceste simboluri sunt banale, dar ele pregătesc terenul pentru simbolurile și alegoriile complexe ce vor urma la gradele mai mari. De asemenea, observ că aceste animale ce simbolizează diferite caracteristici umane, dar mai ales raportarea omului la respectivele vicii poate chiar să scoată la iveală mecanismul proiecției umbrei. În fine, Pike îi mustrează pe cei ce idolatrizează simbolurile și metaforele, explicând că filosofia trece dincolo de limbajul ce ne limitează în exprimare; naivul confundând așadar simbolul cu obiectul (conceptul) simbolizat:

  „A înțelege strict literal simbolurile și alegoriile din cărțile orientale, precum și relatările istorice care s-au păstrat înseamnă să-ți ții ochii intenționat închiși înaintea luminii. A traduce simbolurile într-o formă banală, lipsită de importanță, înseamnă să-i imprimi un caracter de mediocritate.
Toate exprimările religioase sunt simbolice. Deoarece noi putem descrie doar ceea ce putem vedea, adevăratele obiecte ale religiei sunt cele văzute.[…]Întregul limbaj este simbolic, în măsura în care este aplicat fenomenelor mentale și spirituale, precum și acțiunii.”⁵

Ceea ce zice Pike îmi amintește de ceea ce zicea Sf. Augustin, în lucrarea sa „De Magistro”; vorbind despre acele lucruri ce pot fi mai ușor înțelese dacă-ți sunt arătate (ex. mersul, călăritul), decât dacă sunt explicate sau scrise. Posibil ca în sensul acesta, masoneria să creeze legături psihoafective între simbol și respectiva învățătură pe care o ascunde. Astfel, un mason [autentic] care va vedea compasul și echerul își va aminti imediat că trebuie să fie calculat și corect în tot ceea ce face. De asemenea, amintindu-ne că pentru masoni, proaspătul inițiat este o „piatră brută” ce trebuie șlefuită [pentru a ajunge într-un final la cubul perfect], putem înțelege simbolismul uneltelor de zidărie. Pentru ilustrul mason Jean-Marie Ragon, piatra brută semnifică însăși ființa umană, „la care masonii lucrează pentru a o șlefui, căreia încearcă să-i îndepărteze impuritățile, fapt denumit de masoneria morală îndepărtarea viciilor.”⁶

 Oswald Wirth, un alt scriitor mason ce își îndemna frații la o viață simplă explică „demersul șlefuirii sinelui”:

„Trebuie să devii sărac în prejudecăți, dacă vrei să intri în Regatul Cerurulor, adică dacă vrei să fii inițiat și să reușești să înțelegi adevărul. Ești mai aproape de adevăr dacă nu rămâi atașat de erori. Mai bine să nu posezi nimic, decât să ai datorii.
Omul care aspiră să fie liber, trebuie să se detașeze de lucrurile neimportante.”⁷

Iar pentru că am început să explic mecanismul cunoașterii sinelui prin alegorie și simbol, voi merge mai departe cu explicația simbolului uneltelor masonului – ce de altfel sunt simbolurile cele mai cunoscute; având în vedere că se întâlnesc la primele grade. Astfel, masonii preluând alegoria biblică a construirii templului regelui Solomon, reconstituie în ritualurile lor anumite momente ce ascund învățături profunde. Așadar, masonul fiind în același timp și sculptorul, și piatra, el are datoria de a-și calcula și verifica fiecare acțiune cu echerul. Cum observă și Irène Mainguy, „fără această constantă preocupare (calcul, ordonare), edificiul construit n-ar fi cu adevărat trainic, ci, mai devreme ori mai târziu, s-ar prăbuși.”⁸; ba mai mult, uitându-ne la etimologia cuvântului observăm că:

„În latinește, echerul este denumit norma, cu înțelesul de regulă, model sau exemplu. Termenul propriu-zis de echer provine din lat. exquadra, un derivat al verbului exquadrare, care înseamnă a împătri, a face pătrat, origine ce indică noțiunea generică de regulă, stabilitate, sugerând modul în care trebuie să se procedeze.[…] masonul trebuie să facă în așa fel încât argumentele, premisele raționamentelor sale să fie în perfectă ordine, să știe să reprime mai ales elementele de subiectivitate și implicare sufletească ce l-ar putea rătăci în demersul său.”⁹

În fine, ceea ce putem observa la aceste simboluri și alegorii masonice ce se întâlnesc la primele grade este o preocupare deosebită pentru corectitudine, morală și echilibru- lucru ce în masoneria modernă rămâne deseori, din păcate, doar la nivel de teorie. Întorcându-mă la prima alegorie masonică întâlnită la gradul I, când masonul este pus simbolic să cioplească cu dalta și ciocanul piatra brută, cred că pot înțelege acum, spre finalul textului simpla alegorie ce se ascunde în spatele acestui mic ritual. Viitorul mason este practic pus să-și „cioplească” și înlăture toate imperfecțiunile și prejudecățile, scoțându-și la iveală potențialul, apropiindu-se cu fiecare lovitură de ciocan mai aproape de piatra cubică (ce ulterior va fi nivelată măsurând-o cu echerul și compasul etc.). Așadar, întreaga alegorie face trimitere la maxima „cunoaște-te pe tine”, sau la formula alchimică V.I.T.R.I.O.L.

Pentru a defini pe scurt masoneria, Pike face trimitere la Manualul masonic din Missouri:

„Francmasoneria este un sistem admirabil de principii morale, învăluit în alegorie și ilustrat prin simboluri. Învățăturile sale sunt iubirea frățească, mângâierea și adevărul. Virtuțile ei fundamentale sunt cumpătarea, tăria morală, prudența și justiția. Religia ei, dacă poate fi numită astfel, este credința în Unul Dumnezeu cel viu și adevărat.”¹

Iar în încheiere, voi completa citatul de mai sus cu afirmația lui Albert Pike:

„Francmasoneria este supunerea umanului din om către Divin; biruirea poftelor și pasiunilor de către simțul moral și de rațiune; strădania și lupta continuă a spiritului împotriva a ceea ce este material și senzual.”¹¹

Liberté, Égalité, Fraternité ou la Mort!

1.The Regius poem – http://www.freemasons-freemasonry.com/regius.html ;
Regius Poem (Halliwell MS)- http://www.wasatchlodge.org/publish/regius-poem/
2. Carl.G.Jung-Dinamica inconștientului, Ed.Trei, 2013,pg.423
3.Albert Pike-Morals and Dogma of the Ancient and Accepted Scottish Rite of Freemasonry, Princeton University Library, Charleston A:.M:.5461, pg. 355, traducere proprie.
4. Albert Pike-Morals and Dogma of the Ancient and Accepted Scottish Rite of Freemasonry, Princeton University Library, Charleston A:.M:.5461, pg. 76
5.Albert Pike- Dogma și Morala Ritului Scoțian Vechi și Acceătat al Francmasoneriei, Ed. Herald, 2009, București, pg. 161
6.Jean-Marie Ragon-Masonerie ocultă și inițiere hermetică, 1853, Paris, Tr.:Avram Doru Gabriel, Ed. Herald, București,2013, pg. 15
7. Oswald Wirth-Portretul unui maestru spiritual, Ed. Bibliotheca, Târgoviște, 2014 ,pg.63
8,9. Irène Mainguy-Simbolurile gradelor de perfecție și ale ordinelor de înțelepciune, Ed. Rao, București 2011, pg.605
10,11. Albert Pike- Dogma și Morala Ritului Scoțian Vechi și Acceătat al Francmasoneriei, Ed. Herald, 2009, București, pg.59