Dimineață, cu aburi de cafea în nas și cu multă încântare, am pornit la drum. De această dată ne-am pornit spre Hârșova. Vă spune ceva??!! Dacă nu vă spune încă nimic, sunt sigură că după ce vă veți bucura de fotografiile făcute de cursanții de la HighSchoolPhoto, sigur vă va spune.
Este uimitor, suntem înconjurați de atât de multe locuri superbe, unele chiar la doi pași de noi, ele există, se întind și dăinuie în frumusețea lor tainica, iar noi suntem prea ocupați cu rânduielile de zi cu zi ca să mai ridicam ochii din gri și să ne bucuram jocul de culori din jurul nostru. Am coborât din microbuz însetați de curiozitate și, îndrumați de politia locala Hârșova, am pornit la o mică drumeție către niște locuri de neuitat.
Ne-am împrăștiat organizat și am pornit la vânat de imagini cât mai expresive. Pe lângă gândul de a face fotografii cât mai grozave mai aveam un gând: acela că trebuie să arătam tuturor frumusețile ce se desfășurau în fața noastră. Parcă ajunși acolo, s-au bucurat că și-au mai câștigat câțiva admiratori. Am rămas uimiți, fiindcă nici nu bănuiam ce oază de istorie și frumusețe vom găsi. De pe coama falezelor amețitor de înalte, vestigii ale dealurilor mândre de semeția lor de odinioară, săpată cu încăpățânare de bătrânul fluviu, în fața noastră se deschidea o imagine desprinsă din legende: platouri cu șerpuiri de nisip ce se scăldau în soare, pajiștea verde îngrădea grijulie marginile Dunării, pietrele și stâncile își revărsau siluetele în ochiuri de apa limpede stând asemeni unor străjeri ce păzeau și, totodată, parcă ne atenționau că intrăm pe un tărâm vrăjit. Guri de peșteri strigau din șoldurile pietruite ale dealurilor, chemându-ne șoptit, să ne apropiem. Limbi de apă șerpuiau printre terasele albe și colțuroase, care îndemnau la aventura. Totul îngrădit de un brâu de verdeață și o cupola invizibilă pentru a nu tulbura nimic. Ici colo zăreai câte un localnic ce pescuia liniștit, privindu-ne cu mândrie.
Un fel de întrebare îmi tot zvâcnea îmi minte: cum e posibil sa nu se cunoască asemenea locuri, dacă noi, care suntem (oarecum) de-ai locului, nu știm de aceste oaze de istorie și frumusețe, atunci oamenii de pe alte meleaguri? Mă bucură faptul că putem arăta oamenilor locurile superbe ale acestei țări cu ajutorul fotografiilor noastre. Ne-am asumat, fără să ne întrebe cineva, fără să ne roage cineva, plăcuta misiune de a arata minunile naturii ce ne înconjoară cu, încă, blândețe. Fotografiile noastre sunt unealta potrivită pentru a sculpta adânc în mintea oamenilor frumuseți de pretutindeni, pentru a îngenunchia și ochiul altora în fata acestor comori.
Mulțumim Tudorel Nădrag – primarul orașului Hârșova, Anca Ion – manager Direct Aeroport, Cristian Bărhălescu – Icar Tours.
text: Lili Screciu
foto: HighSchoolPhoto
