„Noi, românii, trebuie să învățăm să avem respect pentru expert, așa cum mergem la doctor și vrem să ne vindece, și înțelegem să ne revanșăm față de doctor, așa cum mergem la avocat și îl rugăm să ne asiste cu expertiza dânsului, așa va trebui să înțelegem că și asta este o profesiune, în care trebuie să fii bine pregătit. Astea-s filme, că vine lobbyistul, frumos, șarmant, ia o cină cu politicianul și, după cină, politicanul… Astea-s povești. Filme de ficțiune.”

Un milion de euro

„Primesc un telefon pe vremea când era prim ministru domnul Tăriceanu, de la un amic din București, care mă-ntreabă dacă vreau să câștig un milion de euro. Era înainte de Crăciun și… nu mi-ar fi picat rău un milion de euro. Mai în glumă mai în serios, îi spun că sunt de acord. El mă previne că voi primi un telefon și va veni cineva de la București în Timișoara să-mi expună speța. Primesc telefonul, apar trei persoane, președintele, vicepreședintele și consilierul juridic al Asociației Importatorilor și Distribuitorilor de materiale explozive din România. Îi invit la birou, le ofer o cafea și-mi expun speța. În România există trei tipuri de materiale explozive, prima categorie materiale explozive militare – care sunt gestionate de armată, Ministerul de Interne, au regim complet separat, categoria a doua focurile de artificii și a treia acelea pe care le pune pe tort. După cum știți, după 1990 s-au creat o grămadă de firme care se ocupă și de organizare de focuri de artificii, dar și de vânzare de material de categoria a două în piețe, în special de sărbători în apropierea Crăciunului.

Știți la fel de bine că de fiecare dată citim în presă că ori a orbit un copil ori a asurzit. Unui deputat din Galați, cumsecade, nu avusese nici un fel de activitate până atunci, depusese jurământul și nici măcar o interpelare, îi trece prin cap să amendeze legea care reglementa această activitate și să scoată în afara legii categoria a doua. Artificiile. Omul se documentează, adună o serie de spețe de accidente grave, scrie proiectul de act normativ și îl bagă ca inițiativă. Merge pe la mai mulți colegi de culori diferite, ăia semnează, fiindcă omul era cumsecade, toată lumea îl iubea, pe nimeni nu supărase și apare actul respectiv înscris în biroul Senatului. Automat, Consiliul legislativ pornește și vin, pe rând, aviz negativ de la Ministerul Afacerilor Interne, aviz negativ de la Secretariatul General al Guvernului, deci, în mod normal era condamnată.

Dar, lucrurile merg mai departe, oamenii nu fac mare lucru în Senat și trece pe aprobare tacită. Urma Camera deputaților, cameră decidentă. Domnule și trece printr-o comise, la limită de voturi, trece prin a doua comisie și, având în vedere cât de cumsecade era omul, trece și de plenul Camerei Deputaților, pleacă la președinte, președintele o promulgă, intră în Monitorul oficial și apare în Monitorul oficial la începutul lunii decembrie.

Ce se întâmplase? Toate firmele de importatori și distribuitori luaseră credite și făcuseră marea aprovizionare de Crăciun. Pentru că la ei ăsta era vârful, de Crăciun se vindea, după care… na, nu mai era chiar așa de mult de lucru. Luaseră credite, importaseră explozibilul, le puseseră în depozite, plătiseră TVA-ul și s-au trezit că nu mai au voie să vândă! Deci, era faliment-faliment. Clar. În acest moment ei au venit la mine ca să găsesc soluția ca lobbyist. Evident, exista o singură soluție: se putea da o ordonanță de urgență, prin care se suspenda aplicarea legii. Ordonanța de urgență, însă, trebuia inițiată de primul ministrul, care atunci era Tăriceanu. Ei m-au întrebat dacă ar face așa ceva Tăriceanu și am zis că nu cred că ar face, pentru că nici un om politic n-ar risca să facă o asemenea inițiativă știind că ea este susținută popular.”

Lecția de lobby

„Am luat laptopul și l-am întors către ei. Am scris www.senat.ro, lucru pe care poate să-l facă oricine. Am scris explozibil – nici măcar n-am scris numărul legii – și a apărut acolo momentul în care acel deputat a avut prima inițiativă. Era cu un an și ceva în urmă. Și acolo apar toate documentele, toți pașii pe date diferite. Am făcut după aceea www.cdep.ro Se vede cum trece la Camera deputaților și se văd și avizele Guvernului, tot-tot-tot. Toate lucrurile astea, aproape un an și jumătate. Și atunci am zis: Dragul meu domnule președinte, dragul meu domnule vicepreședinte, domnule consilier juridic, eu sunt membrul organizației dumneavoastră, eu plătesc cotizația, ca dumneavoastră să-mi apărați interesele. Un an și jumătate s-a desfășurat această activitate, care era contra intereselor mele. Un an și jumătate. Tu, pe care te-am ales și te plătesc, n-ai făcut absolut nimic, ci doar după ce-a semnat Băsescu, te-ai trezit ca mușcat de fund Uite ce mi s-o-ntâmplat!”

Ce s-a întâmplat cu milionul de euro

(Râde) „La cursul de la Iași, zice unul: Eeee, dumneavoastră sunteți domnul Nicosevici! Zic: Da, eu sunt. Păi, eu am firmă, firmă de focuri de artifcii. Și ce-ați făcut? Le-am vândut la negru, păi ce să facem?! Deci, aveau ei soluția. Milionul l-am pierdut!” (Râde)

Oamenii politici de proastă calitate

„Teoria că în România nu se mai poate face nimic, teoria că oamenii politici sunt de proastă calitate, toți, că dacă vreau să susțin ceva n-am nici un fel de șansă dacă nu dau șpagă sau… nu știu ce fac, mulți pot să vă confirme că nu, nu e așa.
Situația în care ne găsim noi, România, evident nemulțumitoare, evident proastă, nu se datorează în principal decidenților politici, politicienilor, indiferent dacă e consilier local sau președinte de stat, parlamentar sau prim-ministru. Ci se datorează în foarte mare parte, dacă nu în cea mai mare parte, formelor organizate ale societății civile. De ce spun formele organizate? Pentru că nu poți să ai pretenția de la mama mea de 90 de ani sau de la nu știu ce mătușă care nu face parte din nici o organizație să facă demersuri, cu toate că am observat că de multe ori cetățenii singuri fac asemenea demersuri. Dar, organizațiile, însemnând sindicatele, patronatele, ong-urile – care sunt Camere de comerț, au trecut acolo, în statut, toate, fără excepție, o prevedere: reprezintă interesele membrilor. Că de-aia au fost făcute. Și dacă luăm istoria fiecărei organizații, dacă încercăm să evaluăm cum au reprezentat interesele membrilor, aici avem o problemă.”

Grupurile de interese

„Ce înseamnă advocacy, lobby? Înseamnă influențarea politicilor publice, respectiv a legislației, la modul general, în favoarea grupurilor de interese pe care le reprezinți. Am avut plăcerea sau neplăcerea să-l rog pe domnul președinte Traian Băsescu, de trei ori, în trei situații diferite, să nu mai folosească expresia grup de interese în sens peiorativ. Grup de interese poate să fie grupul mamelor, da? Grupul mamelor are un anumit tip de interese. Eu știu… grupul de interese al celor care stau pe strada cutare, grupul celor care au copii la grădiniță, grupul oamenilor care lucrează în massmedia.. și așa mai departe. Fiecare grup de interese are interesele lui. Interesele respective sunt reglate prin acte normative pe care le hotărăsc.., cine? Politicienii.”

Politicienii. Chinuiți de o jenă

„Politicienii nu sunt nici marțieni, nici elvețieni, nici nemți, sunt români ca și noi, sunt proiecția noastră. Politicianul, atâta vreme cât este lăsat în pace, când nimeni nu-l trage de mânecă, când nimeni nu-i cere ceva anume și-i aduce argumente în sensul acesta, politicianul nu are nici un motiv să nu doarmă noaptea de grija dumneavoastră sau de grija mea. E un lucru absolut normal. Dacă-ți lași copilul afară n-o să vină prea repede să se spele pe mâini și să-ți facă lecțiile. Pe mine mă amuză campaniile în care, periodic, verifică la sediul politicianului (n.r. – presa) din Timișoara, Constanța și așa mai departe, dacă respectivul este acolo ca să stea de vorbă cu alegătorul. Câți dintre dumneavoastră v-ați dus vinerea la un deputat sau la un senator cu vreo problemă?… Dar, noi, ziariștii suntem revoltați că politicianul ăla nu-i la sediu! El trebuia să fie la sediu. Și pe asta facem un mare caz.”

„Politicienii au un alt tip de problemă. Parlamentarii, în special, au o jenă. Unii o recunosc, majoritatea n-o recunosc. Au o jenă pentru că, luni după-masă sau marți, la cameră vine liderul de grup politic și spune: Băieți, săptămâna asta avem următoarele proiecte de acte normative, notați, 267 – NU, 322 – DA, 367 – DA, 369 – NU. Asta înseamnă că partidul a hotărât că aia da și aia nu. Tu fiind o oaie, care votezi da și nu. Dacă-i dai, însă, aveți cuvântul meu de onoare că se întâmplă, dacă-i dai argumente, îi dai materiale parlamentarului respectiv din comisiile care dau avize pe actele normative, aveți convingerea că va susține punctul respectiv de vedere. Nu vii numai o singură persoană. Spui că în spatele tău există un grup de interese care reprezintă un număr de oameni.”

Radu Nicosevici este președintele Academiei de Advocacy.
El este membru activ în Comitetul Economico Social European, pe mandatele 2007 – 2015, în cadrul căruia îşi aduce contribuţii de îmbunătăţire a cadrului legislativ european.
Din 2002 este membru fondator al Academiei de Advocacy, în cadrul căreia derulează programe şi proiecte de îmbunătăţire a cadrului legislativ pentru diferite grupuri de interese legitime din România.
A introdus procedura de audieri publice ca fiind formula cea mai eficientă de consultări publice, după apariţia legii transparenţei în România. Prin această procedură a organizat peste 20 de audieri publice naţionale, care au condus cu precădere la modificări de proiecte de legi.
În scopul apărării intereselor micilor întreprinzători s-a implicat în crearea Alianţei Strategice a Asociaţiilor de Afaceri, în numele căreia, a iniţiat prima campanie naţională de influenţare a deciziei publice, cunoscută sub numele de ,,greva fiscală” (1997).
A iniţiat sesiuni de instruire vocaţională pentru reprezentanţii societăţii civile, a condus sesiuni de instruire în ţară şi străinătate şi a iniţiat programe de tip master în domeniul advocacy, alături de Universitatea de Vest din Timişoara. Este solicitat cu precădere în iniţierea şi coordonarea campaniilor de advocacy în beneficiul grupurilor de interese legitime ale societătii civile româneşti.

FOTO: debanat.ro, adevărul.ro