„Cred că o societate are nevoie de dezbateri. Dezbaterile o ajută să se maturizeze. Cred, de asemenea, că, în politică, nu ar trebui să existe teme tabu. Cred că politicienii, ca și jurnaliștii trebuie să aibă curajul să abordeze orice temă. Sigur, într-un spirit care să demonstreze o preocupare pentru argumente. Dezbaterile ar trebui să fie duse, purtate… dovedind respect reciproc între persoane care, poate, au opinii diferite. Cred că asta este, în esență, democrația. Democrația se bazează pe dezbaterea de idei, pe confrunarea de idei, iar cetățenii, pe cât posibil, ar trebui să fie implicați, să se implice în aceste dezbateri. Dezbaterile pot fi în măsură să-i ajute pe cetățeni să înțeleagă mai bine o problemă să-și formeze într-un mod cât mai avizat o opinie personală, iar apoi să-și exprime democratic, în conformitate cu conștiința proprie. Fie prin luări de poziție, prin participare la mitinguri, prin vot politic, prin interpelarea unor politicieni, de exemplu a parlamentarilor din colegiul unde cetățenii domiciliază.”
LIBERAL CU HAINĂ ECO
„În formarea mea liberală, cărțile liberalilor clasici au contat foarte mult. Am simțit o adeziune intelectuală față de valorile liberale clasice. Desigur că am devenit conștient și de problemele de mediu, iar acum, după cum se știe, sunt un politician verde.Dar cred că valorile liberalismului clasic sunt valorile care transcend o ideologie de partid anume. Cred că sunt deja valori constitutive ale democrației. Libertatea individuală, drepturile omului, libertatea de expresie sunt valori care nu mai țin neapărat de un partid anume, ci țin de democrație, reprezintă baza, fundamentul democrației. Așadar, un liberal sau cine se consideră liberal, și eu mă consider un liberal – sunt un politican verde, dar am rădăcini puternice în idealurile liberale – prin definiție trebuie să fie un apărător al libertăților individuale, trebuie să fie un apărător al drepturilor omului, trebuie să fie un apărător inclusiv al acelora care au alte opinii, care au alte puncte de vedere. Există o formulare clasică a lui Voltaire „Nu sunt de acord cu tine, dar voi lupta pânăla capăt pentru ca tu să-ți poți exprima opinia, diferită de a mea”. Încă de acum 20 de ani, când România a înlăturat un regim dictatorial, am rezonat cu ideile liberale, peste care s-a suprapus, ulterior, viziunea ecologistă, a verzilor.”
BĂRBAT ȘI FEMEIE, STAT ȘI BISERICĂ
„După cum știți, a fost formulată o solititare din partea Bisericii Ortodoxe Române pentru ca acest articol (articolul 48 din Constituție) să fie modificat în sensul de a prezenta căsătoria drept uniunea dintre bărbat și femeie. Cred că acest lucru este extrem de periculos. Dacă Biserica Ortodoxă Română este cea care face Constituția, România regresează în perioada premodernă. După cum știm, o caracteristică a democrațiilor moderne este asumarea principiului separării dintre Stat și Biserică. Eu respect pozițiile Bisericii, Biserica poate să exprime orice fel de opinii, însă un plan este cel religios, cel confesional, cel în care Biserica are autoritate asupra credincioșilor săi, însă un cu totul alt plan este cel al unei Constituții care trebuie să reglementeze drepturile cetățenești pentru toți cetățenii, fără nici un fel de discriminare. A amesteca aceste planuri, înseamnă a întoarce România cu secole în urmă.”
CINE SĂ LE-AJUTE SĂ AJUNGĂ PREȘEDINȚI SAU PREMIERI
„Legea privind jurământul de credință prevede că acest jurământ se încheie cu formula religioasă „Așa să-mi ajute Dumnezeu”. În același timp, există o opțiune, acei parlamentari, care nu au o opțiune religioasă, pot să jure pe onoare și conștiință. E firesc să fie așa, fiindcă o democrație este o democrație a tuturor cetățenilor. În Parlament pot să ajungă și unii cetățeni care nu au o credință religioasă. Ar fi un abuz ca ei să obligați să depună jurământul de credință cu o formulă care contravine convingerilor lor. Ca și cum am impune unui creștin să jure cu formula „Așa să-mi ajute Allah”. Ar fi profund imoral. Dar, atenție, în cazul primului ministru, al președintelui acea variantă nu există. Amendamentul pe care l-am propus eu în comisie, prevedea tocmai această posibilitate, ca jurământul de credință să rămână cu formula „Așa să-mi ajute Dumnezeu” pentru aceia care împărtășesc o credință, dar să existe și opțiunea pentru acele persoane care nu au o credință religioasă. Am studiat Constituțiile statelor europene. În nici o altă țară nu se mai întâmplă ca acest jurământ cu formula religioasă să fie obligatoriu. În Polonia, există formulă religioasă la încheierea jurământului, dar este opțională. O singură țară mare are această prevedere, Irlanda.”
TRATATI.L SaRACU,CA.I DUS CU PLUTA SPRE mANGALITZA!