Câteva idei în flux incontrolabil, din timpul și de după seminarul despre Moromeții lui Marin Preda, la Facultatea de Litere. Multă vreme m-am gândit, chiar și-n mașină, când teoretic trebuia să fiu atent la trafic, la discuțiile din Poiana lui Iocan. Și, aparent, asta este replica principală acolo, cea a lui Cocoșilă: „vezi că ești prost?” (Aveți scena din filmul, alb-negru, regizat de Stere Gulea în 1987, mai jos. Personajul este interpretat de Mitică Popescu, iar cel al lui Moromete, așa cum se știe, de către Victor Rebengiuc). Ce înseamnă însă, real, să „vezi că ești prost”?

Știți situația – se strâng în poiana fierăriei lui Iocan (care, în tot acest timp, potcovește un cal), și pornesc să discute „politică”. Am folosit ghilimelele nu în sens depreciativ, ci exact invers. Fiindcă ei, de fapt, nu discută politica „mică” – ci pe cea majoră. Citesc, din ziar, discursul lui Carol al II-lea de la congresul… agronomilor. Ei, niște „țărani”, cum ar fi zis Dinu Săraru. Se întreabă dacă „ăsta micu’, Mihai”, o fi având și el pământ să-l are (este, firește, actualul Rege Mihai). Moromete e liberal, Cocoșilă țărănist. Apar, tangențial, legionarii și comuniștii în schemă (ultimii, reprezentați de Țugurlan). Și, desigur, Iocan (potcoava de pe tort) – gazda acestui parlament în miniatură, care oficiază, tot potcovind, ca președinte de ședință.

Asta nu-i politică, spune Țugurlan. Sunt „prostiile din capul vostru”. Corelat cu acel „vezi că ești prost?”, „nu ți-am zis c-o să plouă?”, al lui Cocoșilă, cu trocul amiabil care se defășoară între cei prezenți („dă și tu o țigară” – deși toți au țigări la ei) – „politica” dezbătută în Poiana lui Iocan pare, insesizabil, să treacă de orizontul limitat al istoriei. Realmente, niște țărani scriu Istoria. O investesc cu sens. Ei, și nu comuniștii (care-au mirosit cumva potențialul subversiv al Moromeților, dovadă al doilea volum) au dat o semnificație istoriei noastre. Așadar – ce înseamnă „vezi că ești prost?”. La modul reflexiv, ar suna „te vezi că ești prost?” Ești conștient, așadar, că ești prost? Prin acest act de auto-cunoaștere, ai înceta să fii prost – la fel cum ar înceta și istoria asta lipsită de conținut să mai fie goală.