La finalul anului trecut, după 4 ani de documentare, am realizat la iniţiativa lui Nicu Ilfoveanu un album foto cu o parte din imaginile acumulate. Cartea beneficiază de o introducere semnată de Bogdan Ghiu. Am plecat de la câteva sute de imagini. Ceea ce se vede este doar vârful iceberg-ului. Acestea s-au structurat organic şi s-au ales unele pe altele în timp. Am lucrat câteva luni la layout şi la ritm, iar la final au rămas doar 119 imagini care creează un puzzle. Lumea nu e pregătită să accepte realităţile din interior. Nu cred că în următorii 10-15 ani o să mai existe ceva similar.
Conţinutul, aflat în contrast cu exteriorul cărţii, subliniază expresia „nu judeca o carte după copertă”. Nu judeca un om după aspect. Există numeroşi sfinţi protectori, ca cel al hoţilor Saint Dismas sau cel al groparilor Saint Anthony the Great. Sfânta de pe copertă împrumută caracteristicile lui Saint Drogo, protectorul celor respinşi si neatrăgători. Titlul cărţii „Rescrierea secvenţei” este aşezat într-o aureolă de spini deasupra capului fecioarei. Corpul de literă utilizat acolo e un citat cultural şi duce cu gândul la pixadores din Sao Paulo. Pe coperta din presapan predomină 2 culori: negru şi auriu. Canturile cărţii sunt aurii ca la biblie. Pe coperta spate cu ajutorul unei maşini de tipar înalt am tatuat o picătură multivalentă.. „sânge, lacrimi şi sudoare” .Toate aceste aspecte au necesitat multe experimente şi operaţiuni handmade. Am crezut mult în cartea obiect şi am încredere că este un high-end.
„Rescrierea secvenţei” este adaptarea termenului „Overriding Sequence” din filmele sci-fi care reprezintă anularea sau înlocuirea secventei, dar eu i-am dat o conotaţie nouă. „Rescrierea Secventei” reprezintă lupta împotriva preconcepţiilor şi a discriminării de orice natură. Secvenţa este ritmul normal, frecvenţa banalului se modifică atunci cand schimbi polaritatea magnetică şi respinşii devin eroi. Ca să înţelegi cu adevărat un lucru trebuie să-l experimentezi. Am utilizat cele mai proaste aparate foto. Într-un punct când importanţa imaginii venea din calitate eu am mers pe low fidelity tocmai pentru a mă întoarce la basic şi pentru a demonstra ca poţi să realizezi tot din orice. Mesajul este să-ti updatezi şi recalibrezi sistemul de valori şi să accepţi că există nesfârşite adevăruri şi tonuri simultane pe care nu le cunoşti. Internetul iţi oferă o multitudine de informaţii nefiltrate dar atunci când acestea au o formă fizică (de carte) anumite persoane se simt lezate. Greșit! Chiar despre asta este acest album. Am pus la îndoiala ceea ce știai deja. Secretele sunt ascunse la vedere. Odată văzute acestea nu mai pot fi nevăzute.
Nu m-a interesat să expun poveştile celor din carte, dar da, am întrat într-o relatie de confidenţialitate cu personajele mele, iar secretele lor sunt în siguranţă cu mine. Imaginea lor e decontextualizată şi e posibil să fie doar o urmă reziduală a unui moment. Am împrumutat din toate stilurile fotografice de la documentar la fashion şi street photo. Există un punct de intersecţie între toate. Am călătorit pe tot teritoriul României în misiuni imposibile. I took one for the team so to speak… satisfacţia maximă era atunci când reuşeam să mă inţeleg cu omul din faţa mea şi să-l conving să fie natural şi dezinhibat. Cartea este făcută sa fie înţeleasă de toată lumea. La început eşti frapat de lumea hyper reală, apoi realizezi că sordidul e un decor care te aruncă în alt plan existenţial şi că imaginile sunt dincolo de vederi exotice, ele devin suprarealiste. Imaginile creează relaţii între ele. Alegerea integrării unor personaje urbane cunoscute de privitor nu este întâmplătoare deoarece doresc să creez audienţei o zonă de comfort, să asimilez concepţiile şi să le integrez in contextul cărţii. De fapt acestea nu mai sunt de mult personajele pe care credeai că le cunoşti, ele stabilesc conexiunea simbolică cu alt plan şi devin aceiaşi eroi ca şi cei din tragedia antică.
Această carte este o foto-nuvelă deorece fiecare tablou este simbol pentru ceva iar apoi există legătura dintre elementele anterioare şi cele interioare. De exemplu traversezi lumea reală …de unul singur şi … apoi intră inception-ul, întâlneşti călăul – moartea, simbolul cristic, porumbelul, raza de lumină, zborul apoi prăbuşirea, cimitirul, Charon (Bruce Lee) cel care te invită in lumea subpământeană a himerelor, înger şi demon…apoi simţi vibraţia vortexului şi ajungi in lumea umbrelor in valea plângerii / underworld unde totul se accentuează ca pe steroizi. Atmosfera devine invazivă realizată doar din umbră şi blitz. În final redescoperi dragostea/ speranța prin sărutul – schimb de energie vitală între Petru și Pavel … același aer/ abur pe care l-am respirat alături de cei din carte.
Privitorul devine privit din carte în carte „ochi în ochi” cum spune Bogdan Ghiu, picture in picture, ca într-un video feedback infinit.
Pentru a afla mai multe vă invităm la lansarea cărţii „Rescrierea Secvenţei”, sâmbătă 16 mai, ora 18, la Doors Club.
