De ce Tudor Giurgiu a ales să facă un film de consum, atent la spectatorul corporatist și la climatul politic din prezent?

Cine mai știe ce a fost în 2001 şi 2002 la Oradea? Un (alt) caz de corupţie pesedistă la nivel înalt.

Adrian Năstase este cel care a pus presiune pentru punerea în libertate a lui Adrian Tărău, fiul prefectului PSD Aurel Tărău, arestat de procurorul Lele pentru implicare într-o reţea de criminalitate transfrontalieră. Nastase a influenţat Justiţia, după ce declarase că nu-i plac arestările de vineri seara, astfel încât Lele a fost obligat să revoce arestarea lui Adrian Tărău, cel care sponsorizase masiv PSD, cu bani negri, pentru ca tatăl Tărău să fie numit prefect de Bihor.

După ce s-a văzut liber, Adrian Tărău a fugit în Chicago, America.

De ce Giurgiu nu spune că activitatea lui Panait la Parchetul General fusese apreciată și onestă, rațională și riguroasă?

Justiţia română a anului 2002 încerca să ne convingă cum că procurorul Panait era bolnav mintal. Ministru era Rodica Stănoiu, dovedită colaboratoare a Securității. Prim ministru: A. Năstase, viitor pușcăriaș.

De ce Giurgiu inventează furtul de stenograme ale unor interceptări ale SRI?

De ce Giurgiu omite că Panait trecuse testul psihologic pentru admiterea în magistratură?

Episodul descinderii pentru percheziţia condusă de procurorul Panait în locuinţa lui Lele face o reconstituire reală, înregistrată pe casetă de televiziunea locală, cu o „mică” excepţie – replica lui Lele către Panait: „Vreau să mă asigur că se procedează corect, pentru că dumneata eşti trimis aici de Năstase!”.

De ce Tudor Giurgiu nu a păstrat în film și această replică elocventă?

Colegul lui, procurorul Lele, anchetat şi supus presiunilor în toate modurile posibile, s-a judecat cu Parchetul General 6 ani, din 2002 până în 2008, câştigând toate procesele şi fiind repus în funcţie.

De ce Tudor Giurgiu alege să îl prezinte cum discuta la telefon cu viitoarea soție, apoi, după ce ea pleacă la shopping, își sună amanta studentă și sare brusc de pe terasă?

În realitate, Cristian Panait s-a aruncat în gol de lângă mătuşa şi mama lui, care l-au dezbrăcat şi au încercat să-l întindă în pat, văzându-i starea de agitaţie extremă.

Panait a fugit pe terasă în chiloţi şi a sărit sub ochii celor două femei.

De ce Tudor Giurgiu nu spune că Panait era foarte credincios, mergea des la biserică şi avea duhovnic iar pentru un astfel de om, sinuciderea e un mare păcat.

De ce Giurgiu a organizat o proiecție restrânsă, în perioada alegerilor, cu Ponta și alți lideri PSD, îngrijorați de posibilele efecte ale filmului? După ce l-au văzut, s-au liniștit, nu era niciun pericol.

Ce regizor mai face așa ceva, în lumea asta? De ce tu, Tudor Giurgiu?

P.S.: Toate aplauzele pentru Emilian Oprea (Panduru) şi Mihai Constantin (Codrea). Două roluri ce puteau fi rezolvate în chip șablonard au primit două interpretări ale căror valențe, mentalități şi subtilităţi merită o altă cronică, specială.