Titlul acesta îl reia evident pe cel al volumului De ce este România altfel al profesorului Lucian Boia. Chestionarea mea nu este însă simplă retorică ci, dacă vreți, o evidență traumatică pentru orice locuitor al Constanței. Orașul nostru este altfel într-un mod exorbitant și când folosesc acest cuvânt mă refer la sensul lui etimologic, acela de plasare pe orbita unui centru, la periferie, mărginaș.
De ce, deci, Constanța pare să fie la periferie nu doar din punct de vedere geografic? Unde greșim, ce, din istoria sau doar din felul nostru de a fi, generează această nedorită unicitate? Cele mai frecvente explicații fac apel la plasarea noastră privilegiată: oraș port, oraș de tranzit, așezare de hamali și pescari. Cumva, existența acestui oraș este doar un interval nesfârșit în care nimeni nu-și poate găsi răgazul unei contrucții temeinice, dar care se poate transforma rapid, la comandă, în scena oricărei butaforii.
În fond, orașul de tranzit există pentru a-i distra pe trecători, numiți, în zilele călduroase, turiști. La fel de firesc, șeful orașului coincide cu șeful Circului. În absența spectatorilor- turiști, însă, orașul redevine un imens dormitor, un monstruos bou-vagon pentru hamali și consoartele aferente, oricum s-ar numi ele. Asta este, probabil, explicația unui alt fapt enervant: în Constanța nu se citește, ori, între calitatea vieții comune și numărul cărților citite de fiecare raportul este direct proporțional. Cum noi avem pe-aici cam două, două librării și jumătate, e limpede cum vine treaba încă înainte de a discuta doct despre investiții și planuri cincinale.
Apoi, să mai amintim un fapt dureros care dă seama de caracterul exorbitant al urbei noastre: au trecut aproape cinci ani de la desființarea revistei Tomis. Așa cum era, o nișă până la urmă, revista asta reușea să adune în jurul ei energii și idei care făceau respirabil aerul parcă prea poluat al vieții noastre comune. Dispariția acestei reviste s-a petrecut scurt și dureros, în indolența generală, lăsând în urmă gustul de cenușă pe care îl generează îndeobște mariajul de succes dintre prostie și sărăcie. Revista Tomis a fost desființată pentru economia bugetului local. Constatarea mea, acum, una subiectivă, desigur, este că în urma acestei economii suntem mai săraci și, evident, mai proști.
Desigur, unicitatea noastră nu se datorează puținelor trăsături aduse aici în discuție. Mai e de scris, probabil la nesfârșit.
Va urma.
Scuzati-ma domnule Catalin Predoiu cu tot respectul dar mafia nu va inceta niciodata sa hartuiasca.oricat de mult am incerca noi sa negam ei vor cauta cai de supravetuire intotdeauna.asta vad EU la 24 de ani ai mei..
Va recomand cartea „Blocada”, scrisa de Pavel Chihaia, pentru a intelege mai bine Constanta interbelica si in primii ani dupa ww2. In ce priveste politica „culturala”din Constanta, dupa 2000….. e un dezastru. Dar nici populatia nu este interesata in domeniu. (Am avut un anticariat si in 6 luni, am vandut doar cateva carti… Si alea cu retete culinare si alte sfaturi practice…)
Lucrurile sunt mai complicate. Constanta a fost un oras de hamali, pescari si curve. Marinarii erau in tranzit. Turistii la fel. Un oras cu o populatie mica, fara un centru universitar, fara oameni de afaceri de anvergura. Fara industrie. Doar un port , o gara si cele anexe lor. I-a scos din mediocritate flota militara.
Problema era ca vara, acest oras devenea centrul de intilnire a protipendadei tarii. Curtea Regala, oamenii politici, oamenii de afaceri… De aici morga orasului, care nu se baza pe nimic. Doar butaforie ce se schimba de la an la an.
In comunism, orasul a cunoscut o industrializare artificiala. In fond, in afara de santierul naval, nu era nici o intreprindere constructoare de masini. Doar insutrie alimentara, textila si prelucrarea lemnului (?!!!; de ce lemn, cand Dobrogea e saraca in acest produs, e mai greu de imaginat.). Dar s-a pastrat caracterul turistic si s-a dezvoltat. Au fost atrase si masele muncitoare in circuit. S-a dezvoltat lumea chelnerilor, prostituatelor, ciubucarilor de toate nuantele. Atragand si lumea interlopa din tara. Evident, toata conducerea de partid si de stat era prezenta, ceea ce a dus la intarirea controlului trupelor speciale asaupra orasului.
Dar s-a infiintat un teatru de stat, unul de revista, un centru de invatamint superior, doar cu institute de 3 ani… Si ce aici porneste una din drame: intelectualii autohtoni erau nici cai, nici magari. Cei mai oportunisti au continuat studiile de la locul de munca, blocand universitarii ce isi faceau studiile la Bucuresti, Iasi etc.
Dupa comunism, si fabricile astea au disparut in majoritate. Fara a se construi altceva. Iar centrele universitare s-au inmultit ca ciupercile dupa ploaie. Cu tot felul de facultati. Din pacate, din anii ’90 incoace diplomele nu se mai dadeau pe merit ci doar pe ciubucuri; se vindeau ca la piata; uneori, se mai punea piedica unuia sau altuia, pe criterii politice. Neverificate, sau verificate formal… Dar daca ungeai pe cine trebuie si criteriile astea se duceau naibii.
In atari conditii, in masura in care investitiile locale erau doar in turismul privatizat dubios (hotelurile si restaurantele), normal ca apare o gasca ce pune stapinire pe tot orasul si fraudeaza masiv alegerile. Mai ales ca masina de vot comunista a ramas intacta dupa 1990. Iar stinga s-a bazat si se bazeaza pe curve, pe care -cica- le emancipeaza… (Acum, dupa 70 de ani de comunism si neocomunism, cate curve au ajuns puternice cu stinga lor si cate au fost distruse? Poate o sa le vina mintea la cap, sa termine cu structurile care le-au exploatat si aruncat…)
Asta e Constanta de azi. Cu lupta prosteasca intre „constantenii” aborigeni si „nou veniti”, cand orasul avea in anii ’50 doar in jur de 50.000 de locuitori. Si tot sporul e inregistrat pe seama noilor veniti. Iar tinerii aborigeni sunt odrasle de nou veniti, in majoritate…
Cum va fi, depinde de fiecare in parte. Si -mai ales- de investitiile (straine si autohtone) ce vor fi atrase aici.
Aaa..am uitat sa adaug, ai nostri boieri, au desfiintat revista tomis cu succes, au incercat sa desfiinteze si Teatrul National de Opera si Balet „Oleg Danovski” o institutie de cultura reprezentativa pt tot judetul si unica in felul ei in toata tara…noroc ca nu le-a reusit…mai are rost sa fac o paralela intre cultura din Ct si cea din Odessa? Cred ca acesta este raspunsul, un oras care sufera de incultura este un oras sarac cu o populatie indobitocita,in mare parte, care nu vede mai departe de ziua de azi…
Ciudat lucru, am vizitat si alte orase portuare si nu par atat de provinciale si uitate de Dumnezeu. Cel mai bun exemplu pe care as putea sa-l dau este Odessa,aici aproape,intr-o tara a carei economie nu se deosebea prea mult de cea romaneasca,cel putin pana acum un an… Ei, orasul acela l-am vizitat si in plin sezon estival dar si iarna si a fost o bucurie. Era plin de viata, un oras cu adevarat cosmopolit cu teatre,muzee,viata de noapte,piete, cu de toate pentru toti. Ce au ei si nu avem noi?