Românii s-au cam săturat de politicienii buni de gură cărora le iese șmecheria prin toți porii, dar care nu sunt buni de nimic. Sunt zeci de ani de când acest tip de politician vrăjește alegătorul cântându-i în strună și mințindu-l frumos, electoral. A devenit obișnuință scuza alesului că „una zici în campanie, alta faci după ce câștigi!”
Noua generație de politicieni se ridică exact din frustrarea pe care comportamentul duplicitar al celor vechi a reușit s-o crească în alegători.
Sentimentul că timpul se scurtează și că nu vom mai apuca să vedem România dezvoltându-se pe drumul prosperității și al dreptății ne dă, unora dintre noi, frisoane.
Cei care abia începeam să înțelegem lumea la Revoluția din 1989, am fost obișnuiți să fim numiți „generația de sacrificiu”. Cumva, am considerat că asta face parte din ordinea și creșterea firească a lucrurilor. Ne sacrificăm pentru ca cei care ne urmează să trăiască într-o țară frumoasă și demnă.
Doar că, surpriză, vechii politruci au moștenit România post-revoluționară și, mai mult, le-au lăsat-o spre distracție și distrugere odraslelor lor pervertite. Așa ne-am trezit în lumea unor personaje de vodevil care-au tranformat țara în carnaval și pe ei înșiși în beneficiari ai resurselor.
Așa ne-am trezit că, de-acum, copiii noștri vor fi noua generație de sacrificiu pe care-o va călări noua generație de politruci.
Competență!? Bun-simț!? Educație?! Aceste valori au fost reduse la aproape nimic. Țara s-a trezit cotropită de o specie ciudată de invadatori: arată ca noi, dar simt diferit.
Acest context face atât de necesar discursul moral în politica românească. Din păcate pentru echilibrul eșichierului politic, doar USR-PLUS susține în mod credibil acest tip de discurs.
N-am spus că cineva este perfect. Vom avea, sunt sigur, doza noastră de dezamăgire.
Până la proba contrarie, însă, Stelian Ion pare să rezume situația României: „Dacă nu facem ordine, muncim ca proștii!!”