Cultură

Poemul săptămânii: O mie cinci sute de Alexandru Mușina

Alexandru Mușina (1954-2013) a debutat în volumul colectiv Cinci (1982), iar cărțile sale, de la Strada Castelului 104 (1984) la Regele dimineții (2009) și Teoria și practica literaturii (2013), l-au așezat în prima linie a literaturii române recente. Poet, eseist și profesor iradiant, Mușina a fost un scriitor proteic, mereu inovativ și contrariant, incomod și sarcastic, un maestru al ironiei și un melancolic subtil de la care câțiva dintre cei mai buni scriitori ai ultimelor decenii au avut de-nvățat. Volumele sale de poezie și eseuri, precum și Antologia poeziei generației ’80 (1993) îl recomandă pe Alexandru Mușina ca pe un reper incontestabil al poeziei românești contemporane.

 

O mie cinci sute

 

Bineînțeles că vom pleca în munți

Când societatea își va plăti datoriile

Față de noi

Cu nervii mei ca niște fire de curent neizolate

Cu viitorul tău de mamă model

Vom uita că ziua ne soarbe nepăsătoare celulele

Pe terasele cofetăriilor

Vom uita că toamna a fost lungă

Și că de fapt asta nu înseamnă nimic

Vom uita îngerii moi din pântecele liceenelor

Vom uita privirea fără bilet

Vom schimba în sfârșit

Aerul acesta buhăit și virgin

Vom fi doi tineri ai zilelor noastre

În vizită la munte vom face să adoarmă frigul

În porii păturilor groase din cabane vom spune

Că iată Soarele răsare frumos

Între vânturile albe ale înălțimilor vom trăi

Ca într-o ilustrată vom trăi îți promit

Buna mea mic-burgheză cu ochi obosiți

Buna mea mic-burgheză astenizată

Buna mea mic-burgheză martiră

A stelelor de săpun a jocurilor hulpave

De-a poezelele buna mea draga mea mic-burgheză

Vom pleca îți promit când societatea

Își va plăti datoriile față de noi

 

din volumul Aleea Mimozei nr. 3 (1993)

Despre Autor:

Claudiu Komartin

a publicat patru volume de poezie. Se consideră un autor de literatură demotivațională. Scrie fără cinism, într-o epocă cinică, și n-are de gând să se lase.

Lasă un comentariu