Alexandru Mușina (1954-2013) a debutat în volumul colectiv Cinci (1982), iar cărțile sale, de la Strada Castelului 104 (1984) la Regele dimineții (2009) și Teoria și practica literaturii (2013), l-au așezat în prima linie a literaturii române recente. Poet, eseist și profesor iradiant, Mușina a fost un scriitor proteic, mereu inovativ și contrariant, incomod și sarcastic, un maestru al ironiei și un melancolic subtil de la care câțiva dintre cei mai buni scriitori ai ultimelor decenii au avut de-nvățat. Volumele sale de poezie și eseuri, precum și Antologia poeziei generației ’80 (1993) îl recomandă pe Alexandru Mușina ca pe un reper incontestabil al poeziei românești contemporane.
O mie cinci sute
Bineînțeles că vom pleca în munți
Când societatea își va plăti datoriile
Față de noi
Cu nervii mei ca niște fire de curent neizolate
Cu viitorul tău de mamă model
Vom uita că ziua ne soarbe nepăsătoare celulele
Pe terasele cofetăriilor
Vom uita că toamna a fost lungă
Și că de fapt asta nu înseamnă nimic
Vom uita îngerii moi din pântecele liceenelor
Vom uita privirea fără bilet
Vom schimba în sfârșit
Aerul acesta buhăit și virgin
Vom fi doi tineri ai zilelor noastre
În vizită la munte vom face să adoarmă frigul
În porii păturilor groase din cabane vom spune
Că iată Soarele răsare frumos
Între vânturile albe ale înălțimilor vom trăi
Ca într-o ilustrată vom trăi îți promit
Buna mea mic-burgheză cu ochi obosiți
Buna mea mic-burgheză astenizată
Buna mea mic-burgheză martiră
A stelelor de săpun a jocurilor hulpave
De-a poezelele buna mea draga mea mic-burgheză
Vom pleca îți promit când societatea
Își va plăti datoriile față de noi
din volumul Aleea Mimozei nr. 3 (1993)