Nora Iuga (n. 1931) a debutat cu volumul de poezie Vina nu e a mea (1968), o dată cu al doilea val 60-ist, în cei câțiva ani de relativă liberalizare de la sfârșitul deceniului 7. A fost membră a cenaclului „Luceafărul” condus de Miron Radu Paraschivescu, în care s-a concentrat nucleul grupării „onirice”. Nora Iuga a publicat romane și jurnale, a tradus numeroși scriitori din limba germană și s-a afirmat ca una dintre cele mai constante și mai populare prezențe din literatura ultimelor decenii. Dintre volumele sale de poezie, nu pot fi trecute cu vederea Scrisori neexpediate (1978), Opinii despre durere (1980), Inima ca un pumn de boxeur (1982), Dactilografa de noapte (1996), Spitalul manechinelor (1998), Autobuzul cu cocoșați (2001) sau Fetița cu o mie de riduri (2005). Ediții ale cărților sale au apărut în Germania, Franța, Italia, Elveția, Spania, Bulgaria și Slovenia, ceea ce face din Nora Iuga, la aproape 85 de ani, unul dintre cei mai activi și mai cunoscuți scriitori români contemporani.
o simplă impresie a pielii
mortul meu drag înveleşte-mă
sunt un căţel speriat
tras dintr-un vis în alt vis
unde plouă şi ninge
şi nimeni nu mai vrea să se joace cu mine
mă uit la televizor la filme
în care oamenii dansează
fac dragoste se-mbată
atâtea lucruri pe care eu
nu mai pot să le fac
mă refugiez în creier
în alcovul ereziilor mele
unde e cald şi bine
dar uite că şi creierul
se repetă devine plicticos
ca o simplă impresie a pielii
în după-amiaza măruntă simt
mâncărimea civilizaţiei
un ultim şi irepetabil orgasm al mileniului
toţi bolnavii frumoşi ai europei
cu drogurile lor cu HIV-ul lor
cu aiuritoarele lor eşarfe orange
„şi întreg viitorul deja înăuntru în ei!”
cum spunea don Alvaro la vremea lui
într-o altă poveste
dinţatele roţi ale progresului
mă taie felie cu felie
dar atât de aproape văd încă valchiriile
şi câmpiile elisee şi edenul
cu gropile lui parfumate
ieri în iarba înaltă cum
intrai tu în mine şi toate zgomotele
se opreau la marginea pădurii
ah, poezie terapie de şoc
când nu mai ajută la nimic
decât gluga trasă pe ochi
când din cupoanele de organdi înflorat
îşi scoate capul un şobolan cu ochi albaştri
şi totul se întâmplă în afara mea
într-un imens magazin cu raioanele închise
şi totul explodează la ora cinci
când începe serialul la televizor
adică începe viaţa adică îţi vin musafiri
începe iubirea perversă masturbarea
cu întâmplările celorlalţi
contemplarea vapoarelor în portul le hâvre
şansoneta pe care o cânta o femeie necunoscută
lumea spărgându-se în cristale roşii
şi creierul speriat şi singur în încordarea lui
ca pumnul mic al unui cecen răzvrătit
din Spitalul manechinelor (1998)
