Unii au deschis șampania, văd motive de mândrie! Ia să vedem, cât de rezonabil e acordul?
1. Canada a păstrat ilicit vizele pt România și Bulgaria, date fiind acordurile bilaterale pe tema vizelor între entitatea numită UE și Canada. Prin păstrarea vizelor, Canada (asemeni SUA – care a făcut și face asta în cazul unui număr și mai mare de țări membre UE) nu admit să recunoască faptul că extinderea UE este o problemă internă a UE – dar care trebuie recunoscută ca atare de orice alt Stat și organizație – și că acordurile cu entitatea respectivă se aplică asupra tuturor membrilor, indiferent că-s vechi sau noi.
2. Acceptând să negocieze separat, România a acceptat să fie tratată ca stat non-UE, dar pe de altă parte taman dreptul său de veto în problema CETA (drept garantat – paradoxal – de calitatea de membru cu drepturi depline a UE!!) a făcut ca partea Canadiană să dea înapoi! Adică suntem ok cu faptul că statul canadian a ignorat vesel calitatea de membru al UE al României pe problema vizelor, dar o recunoaște când vine vorba despre veto. Sau când vine vorba despre taxe. Coerent, ce să zic!
3. Vizele NU sunt și nu trebuie să fie subiect de negociere pe subiectul CETA. Criticile aduse acestui acord nu sunt deloc, dar deloc mărunte, chiar dacă nu putem respinge faptul că există și părți bune ale acordului. Criticile respective nu se rezolvă prin chestiunea vizelor. Aceste aspecte se impun discutate ca atare, nu în legătură cu vize și cu alte tărășenii, unde partea canadiană a abuzat la greu (fiind nicicând penalizată de UE care a permis abuzul asupra unor membri ai săi).
4. Chiar dacă acordul cu UE impunea Canadei să ridice vizele în cazul României, chiar dacă CETA e un subiect cu hibe serioase, canadienii tot au negociat cu noi de parcă ne-ar face o favoare. Se ridică vizele de la începutul lui 2017 doar pt cei care au mai avut vize, pt ceilalți români se ridică abia la finalul lui 2017 și asta cu posibilitatea ca timp de 3 ani să poată fi reintroduse doar după cum decid canadienii. Da, suntem „excelenți” negociatori. Ni s-a dat cam în scârbă ceea ce canadienii aveau obligația să dea fără figuri, în baza acordului cu UE în cazul vizelor și am oferit fără să negociem o secundă, undă liberă la un acord pe care autoritățile noastre nu prea l-au dezbătut public.
5. Nu trebuie să ne mirăm: nu suntem nici azi în Schengen deși am îndeplinit toate condițiile și am cheltuit cca 1 mld de euro ca să le îndeplinim. Pentru că nu vor unii și alții, tot un soi de canadieni, doar că din interiorul acestei EU aflată – din ce văd – într-o imensă criză de identitate. Atât când vine vb să existe de facto, unită cum se pretinde, în fața unor terți, cât și în interior.
Dar nu-i bai, azi suntem „mândri”.
