Educația școlară din România n-a dus-o niciodată prea bine iar, în ultima vreme, pentru ca dezastrul să fie complet, acest subiect a părăsit discret interesul public. Toată lumea pare să fie de acord că nu e prea mult de făcut în privința Școlii, care se târăște agonic strivită de subfinanțare și de dezinteresul celor care conduc țara. Paradoxul face că la conducerea guvernelor din ultimii ani au tot fost profesori universitari sau, dacă nu profesori, cel puțin oameni care s-au preocupat de cercetare și au ajuns în posesia diplomei doctorale. E drept, acest subiect a fost transformat într-o glumă proastă de când cu plagiatul domnului Victor Ponta, dar orișicât, contează să știi că ești condus de oameni luminați. În privința miniștrilor educației e posibil ca discuțiile să fie la fel de triste, iar campioana tristeții se numește Ecaterina Andronescu, doamna de fier a diplomelor de hârtie reciclabilă. Una peste alta, avem un sistem de învățământ deficient care produce, conform ultimelor statistici, analfabeți, în vreme ce alfabetizații nu o duc nici ei prea bine pentru că, oricum, puținul pe care l-au învățat nu se potrivește neam cu piața muncii, motiv să îngroașe rândurile șomerilor sau, în cel mai bun caz, pe cel al casierilor din supermarketuri. La nivel mare, deci, discursul public identifică unele cauze ale dezastrului. La nivel mai micuț, însă, chestiunea nu mai este la fel de clară. Dezastruoasele aranjamente locale nu sunt la fel de vizibile, deși sunt la fel de nocive precum cele de la Centru. Un exemplu ar fi numirea inspectorilor generali pe criterii politice. În funcție de schimbarea algoritmului politic și de voința vreunui șef de Consiliu Local, se schimbă și șeful învățământului din județ. Această situație, acceptată deja ca practică normală, are efecte oribile asupra Școlii. Orice incompetent cu proptele politice va trage sforile în folosul stăpânilor săi și, desigur, în detrimentul instituției al cărei șef a ajuns printr-un nefericit concurs de împrejurări. În acest punct, orice om de bună credință își va pune întrebarea firească: bine, dar cum ar putea să-și răsplătească un astfel de personaj binefăcătorii? Influența la vot se produce rar și nu e neapărat eficientă, promovarea unui anumit candidat nu se poate face pe față, așa că eficiența acestei poziții e destul de ingrată din punct de vedere politic. Problema este însă că răul are multe fețe, de cele mai multe ori discrete. Urmează acum un caz școală, ce ironic, pentru ce am afirmat. Pe fondul unor discuții aprinse și inepte din categoria „să nu se mai construiască biserici ci școli”, de exemplu, se petrec fapte care nu au nicio legătură cu Biserica sau cu voința comunității. Astfel, în ședința de Consiliu Local din 6 februarie s-a votat cu majoritate covârșitoare desființarea Școlii numărul 5. Cum e posibilă desființarea unei școli? Foarte simplu: este dizolvată ca personalitate juridică și aglutinată de o altă instituție școlară, respectiv Școala 28. După această măsură, teoretic cel puțin, elevii fostei școli devin elevii noii școli, în vreme ce profesorii fostei școli vor fi nevoiți să-și caute de lucru. Spun teoretic pentru că există aici un risc: mai mult de jumătate din elevii Școlii 5 s-au declarat de etnie turcă, chestiune care nu trebuie să ne surprindă având în vedere proximitatea cartierului Piața Chiliei. Acești elevi vor fi nevoiți să facă eforturi suplimentare de deplasare și adaptare la noua lor școală, presupunând că ei vor fi totuși acceptați acolo. Având în vedere situația creată de hotărârea Consiliului Local la propunerea Inspectoratului Școlar, riscul va fi ca cei mai mulți dintre elevii fostei Școli 5 să abandoneze pur și simplu studiile, chestiune absolut tragică în condițiile în care abandonul școlar a atins deja cote de avarie. Întrebarea firească este: cui folosește acest abuz și ce se va alege de clădirea fostei Școli 5, cu mențiunea că, în mod convenabil și suspect, construcția a fost de curând renovată. Gurile rele spun că la mijloc sunt interese private, respectiv că în acel spațiu va funcționa o grădiniță particulară sau, poate o școală cu specific creștin ortodox. Cazul expus aici presupune mai multe detalii legate de nume și interese pe care le vom vedea curând în presa constănțeană. Eu am vrut să subliniez un singur lucru: dezastrul Educației nu ține doar de incompetența Guvernului ci și de reaua intenție și aranjamentele locale. Or, aici intervine comunitatea locală care, dacă nu-și vede reprezentate interesele prin votul aleșilor, este nevoită să se apere cum găsește de cuviință: denunțând public abuzul, investigând abuzul, desființând, până la urmă, abuzul.

Actualizare:

Abuzurile Inspectoratului Școlar condus de domnul Răducu Popescu nu se opresc aici. La puțin timp după publicarea articolului nostru, aflăm că doamna Drăguța Dascălu, director al Școlii nr. 5, a fost demisă fără prea multe explicații de susnumitul Inspector General, cel mai probabil ca măsură punitivă pentru opoziția la măsura desființării dictată de Inspectorat. Vom reveni asupra acestui subiect.