Presa locală şi naţională a sesizat, cu oarece indignare, că în staţiunea Mamaia vor fi ridicate două capele. Adică nişte bisericuţe mai mici, unde se vor oficia, la cerere, slujbe religioase. La repezeală, te-ai întreba ce caută aceste simboluri ale credinţei în nişte locuri ale pierzaniei. Dacă însă te gândeşti mai profund şi te mai şi documentezi despre spiritualitatea ortodoxă, te vei dezumfla repede deoarece presupusa indignare. . . n-are motiv real.
Să o luăm inginereşte:
1.Staţiunea Mamaia nu are numai turişti. Acolo sunt şi apartamente în care locuiesc permanent familii de credincioşi, aşa cum a precizat purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei. Evident, şi aceştia au nevoie de anumite servicii religioase.
2.Astfel de capele se regăsesc şi în alte staţiuni, precum Poiana Braşov, Covasna, Sovata, Băile Felix şi altele. Deci nu a inventat IPS Teodosie apa caldă şi roata.
3.Pentru cei care se isterizează că ce caută Biserica printre păcătoşii ce se distrează în Mamaia, le readuc aminte că unul din principiile Bisericii este salvarea păcătoşilor. Cum? O spune însuşi Hristos. Când o oaie rătăceşte calea, păstorul lasă oile cuminţi şi pleacă după cea rătăcită. Prin toate mijloacele disponibile şi legale. Eu văd aici două:
a)Aceste capele sunt binevenite în spaţiile distracţiei constănţene, pentru a readuce aminte petrecăreţilor, prin simbolistica vizuală, că nu trebuie să sară calul cu distracţia. Un fel de far al credinţei, într-o mare a ispitelor. Nu asta e Biserica în lume?
b)În Pateric, o carte care relatează vieţi de sfinţi, (dar cine mai citeşte astăzi cărţi sfinte?! Se pune prafu-n raft pe ele) se povesteşte că un părinte din pustie, din când în când, pleca din schit şi mergea într-un oraş rău famat, unde intra într-o casă de prostituate. După ce toată lumea a fost indignată şi l-a criticat, părintele a fost prins de fraţii lui călugări şi dus la judecătorul oraşului, pentru a fi pedepsit pentru exemplul rău pe care îl oferea. Însă, în urma audierilor, s-a constatat că sfântul plătea prostituatele nu pentru plăceri trupeşti, ci pentru a cumpăra timpul lor şi a sta de vorbă cu ele, în încercarea de a le îndrepta.
Concluziile vă aparţin.
