Cei care îşi doresc mai multă fericire şi satisfacţie în viaţă ar trebui să se mute în nordul Europei şi să se ferească de Egipt sau ţările lovite cel mai tare de criza zonei euro, se arată în World Happiness Report din 2013, dat publicităţii de Institutul Pământului al Universităţii Columbia şi preluat de CNN.

Danemarca, Norvegia, Elveţia, Ţările de Jos şi Suedia sunt cele mai fericite ţări din lume, potrivit sondajului efectuat în 156 de ţări. Rwanda, Burundi, Republica Central Africană, Benin şi Togo, toate ţări din Africa sub sahariană, sunt cele mai puţin satisfăcute cu vieţile lor, arată raportul.

Statele Unite s-au clasat pe locul 17 şi se află în urma Canadei (6), Australiei (10), Israelului (11), a Emiratelor Arabe Unite (14) şi Mexico (16). Raportul plasează Regatul Unit pe locul 22 al celor mai fericite ţări, Germania pe 26, Japonia-43, Rusia- 68 iar China pe locul 93.

România se află în acest top pe locul 90 din 156.

Sondajul global a fost efectuat între 2010 şi 2012 şi susţine că deşi coeficientul de fericire şi generozitate al lumii a crescut, problemele economice şi politice ale unor naţiuni au determinat niveluri scăzute pentru acestea. Raportul vine în completarea celui dat publicităţii anul trecut şi spune că ratingul pentru Spania, Grecia, Italia şi Portugalia a scăzut din cauza crizei zonei euro iar Egiptul a avut cea mai mare cădere din cauza recentelor probleme politice. „Am descoperit că problemele politice dintr-o ţară afectează populaţia mult mai mult decât scăderea veniturilor, iar cel mai important factor de influenţă în reducerea fericirii este cea a imposibilităţii de a-şi face liber propriile alegeri în viaţă” au precizat cei care au elaborat raportul.

„Oamenii pot fi nefericiţi pentru multe motive: sărăcie, şomaj, destrămarea familiei. Dar, în orice societate, bolile mentale cronice constituie şi ele o influenţă foarte mare asupra faptului că cineva este nefericit.” completează cercetătorii de la Universitatea Columbia.

Raportul Fericirii din 2013 vine în urma unei mişcări globale care cere guvernelor şi factorilor de influenţă să reducă importanţa obţinerii unei creşteri economice şi concentrarea asupra îmbunătăţirii calităţii vieţii per total.