Merg la vot de când am avut drept, adică de la 18 ani. Singurul scurtin la care nu am participat a fost porcăria de referendum local organizat de Nicușor Constantinescu împotriva așa-zisei desființări a județului Constanța. În rest, am fost la toate alegerile locale, parlamentare și prezidențiale. Am fost inclusiv în anul 2000 și l-am votat pe Iliescu, de frica lui Vadim (chiar dacă cei mai mulți prieteni ai mei, oameni de dreapta, nu au fost la vot tocmai ca să nu-l voteze pe comunist). Ah, și era să uit, n-am fost nici la cel de-al doilea referendum pentru demiterea președintelui pentru că n-am vrut să legitimez o lovitură de stat.
De ce merg?
Păi, înainte de a-mi crește o conștiință de exercitare în sine a votului, numai eu știu cât mă ofticam când îi vedeam pe alții că votează iar eu nu aveam dreptul. Așa mult îmi doream să pun ștampila pe un nume…nu știu, aveam atunci așa un sentiment că lumea (România/Constanța) ar fi fost la mâna mea, ar fi stat în ștampila mea. Azi am realizat că lumea (România/Constanța) nu stă doar în ștampila mea, ci mai multe ștampile cu inscripția “votat”. Dar ca să fie multe, mai întâi trebuie să existe una, și apoi încă una, și tot așa.
Apoi, eu sunt unul dintre cei care au prins lovitura de stat din decembrie 1989, că revoluție n-a fost. Abia împlinisem 12 ani, priveam îngrozit televizorul care îmi arăta imagini terifiante cu morții de la Timișoara și din București. Multă vreme cred că am dormit cu lumina aprinsă, ba cred că i-am și visat. La un moment s-a tras atât de aproape de blocul unde locuiam încât, inițial, am vrut să mă ascund sub pat. N-am înțeles atunci, dar pe parcurs am priceput că tot sângele jertfit în decembrie 1989 a fost pentru libertate și democrație. Adică, și pentru votul meu, al tău, al tuturor.
În timp, mi-au plăcut candidați pe care i-am votat din tot sufletul, pe alții i-am detestat și am ieșit la vot numai ca să nu dau România pe mâna lor. În mai multe rânduri, pentru că am fost și un membru de partid conștiincios, am votat candidații propriului meu partid, chiar dacă unii îmi displăceau profund. Recunosc public, în premieră, că n-am cel mai conștiincios membru de partid și au existat momente când nu mi-am votat colegii. Atunci când mi-a fost rușine cu ei, când am simțit că nu mă reprezintă, când am știut că sunt certați cu limba română și cultura generală, când eram convins că n-aveau ce căuta în calitate de candidați, chiar dacă aveam toate motivele să nu vin la vot, tot am ieșit. Fie că mi-am anulat votul, fie că am votat un alt candidat care mi-a inspirat ceva, dar nu am stat acasă.
Au fost momente când am ieșit la vot de nervi. De pildă, când am văzut (și văd și azi) cât de ușor se poate corupe un vot, cu un pui și o sticlă de ulei. Tot timpul mi-am zis că nu pot lăsa genul ăsta de individ, care își scoate votul pe tarabă și îl dă celui care oferă mai mult, să-mi decidă viitorul. Votul a fost și rămâne singura mea armă de apărare în fața lui. Pentru că el ia puiul și merge la urne de la prima oră. Eu dacă nu ies la vot, el își pune politicienii lui în funcții și rămâne și cu puiul. Eu rămân cu nimic.
În calitate de fost om politic, poate și viitor, eu am putut să vorbesc peste tot. Ba am făcut și legi locale, adică hotărâri de consiliu județean.
În calitate de om, de simplu cetățean, am înțeles că pot să vorbesc iar glasul meu contează doar în două circumstanțe: dacă ies în stradă sau dacă votez. Am mai înțeles că dacă ieși de unul singur în stradă sau mergi singur la vot, nu contează. Dar dacă se adună unul câte unul în stradă și la vot, cu atât mai mult tremură toți candidații și toate partidele. Pentru că lor numai de asta le este frică: de omul în stradă sau de votul lui. Și mai nou, de DNA. N-au treabă cu Dumnezeu.
Da, am auzit și eu că nu contează cine votează, ci contează cine numără. Sau că se fură voturi. Nu contest, poate că așa a fost la începuturile votului liber. Poate că o mai fi și azi, pe ici, pe colo, mai mult în mediul rural, decât în cel urban.
Dar ca om care a participat la toate scrutinurile electorale din 2004 și până azi, din interiorul lor, vă spun că nu se fură nici la băgatul în urnă, nici din urnă și nici la numărătoare.
Bun, nu exclud ca unii să încerce (suveică, liste cu oamenii plecați din localitate și votat în locul lor) dar dacă partidele sunt mobilizate pentru securizarea și corectitudinea votului, nimeni nu fură. Veți spune, păi cum, partidele tocmai asta fac, ele fură. Poate, dar nu toate. Nu veți vedea niciodată ca stânga și dreapta să fure de comun acord. Așa că, dacă stau unii cu ochii pe ceilalți, nu fură nimeni.
În plus, dacă tu nu mergi la vot, dacă unii sunt extrem de deștepți și de inconștienți, te poți găsi semnat că ai votat. Și vrei ca un hoț să voteze în locul tău? Eu nu.
Și în fond, tu ce faci duminica?
Să zicem că mergi la biserică, la Sfânta Liturghie. Cel târziu, la prânz, se termină. Că mergi apoi acasă, că mergi într-o vizită, că te mai și odhinești, după 12.00 ai tot timpul să te duci la vot. Nu?
Să zicem că nu mergi la slujbă, dar dormi mai mult. Până la cât să dormi? Hai tot până pe la prânz. Bine, dacă ai rupt clubul în paișpe până dimineața la 8, dormi mai mult. Hai până pe la vreo 16-17. Deci, îți rămân între minimum 4-5 ore și maximum 9 ore să votezi.
Să zicem că nu faci nici una, nici alta. Te trezești pe la 9-10, iei micul dejun, ieși la cafea, plimbare cu familia, o vizită (mai lungă sau mai scurtă), apoi un somn de după-amiază. Sigur, pe tot acest traseu poți da o fugă să votezi. Dacă nu, tot îți rămân vreo 3-4 ore după ce termini cu programul de duminică că să mergi la secția de votare.
Să zicem că pleci din localitate. Nu-i bai, poți să votezi în orice secție de votare de pe teritoriul țării.
Să zicem, să zicem…ce să mai zicem? Deci, faza cu n-am timp nu ține.
Ești scârbit de politică? Da, și eu sunt, într-o anumită măsură.
Dar dacă vrei să pui umărul să schimbi ceva, nu schimbi stând acasă. Schimbi numai ieșind la vot.
Zici că n-ai cu cine să votezi?
Ia uită-te mai bine. Eu cred că ai cu cine.
Dacă nu vrei să votezi candidați cu partide în spate, ai doi independenți.
Vrei să votezi candidați susținuți de partide, ai de unde alege.
Te păstrezi pentru turul doi? Ai grijă, pentru că în turul doi s-ar putea să fii nevoit să alegi răul cel mai mic, ceea ce probabil că vei face, dar îți va displăcea. Dacă vrei să votezi un candidat, dar stai acasă pentru că nu crezi că întră în turul doi, ieși neapărat la vot. Doar așa poate intra în turul doi.
Mai e ceva, primul tur este singurul în care votezi cu sufletul.
Și-atunci, de ce stai acasă?