Bărbatul de la care a fost confiscată o colecție imensă de opere de artă despre care se crede că au fost jefuite în perioada nazistă a vorbit pentru prima oară în public spunând că tânjește ca obiectele să îi fie returnate, relatează CNN.
Într-un interviu acordat revistei germane Der Spiegel, publicat duminică online, Carnelius Gurlitt descrie cum nu a socializat niciodată cu alte persoane și vede cele peste 1400 de tablouri pe care le-a moștenit ca pe singurii săi prieteni.
Fiul unui comerciant de artă din timpul nazismului a vorbit cu Der Spiegel în timp ce se afla în afara Munchenului pentru a merge la doctor. De când autoritățile au pătruns în apartamentul bărbatului de 80 de ani, în 2012, și i-au confiscat tablourile, multe dintre ele opere de artă, viața sa a devenit și mai singuratică. ”Nu sunt Boris Becker. Sunt foarte tăcut. Doream doar să trăiesc împreună cu tablourile mele”, a spus acesta.
Colecția impresionantă de tablouri găsită în apartament care cuprinde opere ale lui Picasso, Matisse și Chagall, unele dintre ele necunoscute până atunci, altele despre care s-a crezut că sunt pierdute pentru totdeauna, se estimează că poate valora un miliard de dolari.
Tatăl său, Hildebrand Gurlitt, care era parțial evreu, a suraviețuit războiului ca unul dintre cei doar patru comercianți de ”artă degenerată” permiși de Adolf Hitler. Gurlitt senior, un dealer priceput, a mutat colecția uriașă din casa sa din Dresden în timpul bombardamentelor devastatoare din ultimele zile ale celui de-al Doilea Război Mondial în ceea ce mai târziu a devenit Germania de Vest. ”Tatăl meu știa… rușii se apropiau”, a povestit acesta pentru Der Spiegel.
Gurlitt apără afacerile tatălui său din timpul războiului spunând că ”poate i s-a oferit ceva în mod privat dar nu ar fi acceptat. Nu ar fi fost bine pentru el”.
Gurlitt senior a murit în urma unui accident de mașină în 1956 și a lăsat toate tablourile familiei sale. Fiul său Cornelius își amintește că și-a ajutat tatăl să le mute din casa din Dresden și că le-au dus în vest într-un camion. ”Nu am avut nimic de-a face cu achiziția lor, doar cu salvarea lor”.
Cornelius Gurlitt nu s-a căsătorit niciodată, nu a avut prieteni și la un moment dat s-a mutat în Munchen împreună cu mama sa când avea 27 de ani. Până când aceasta și sora lui Benita au murit, nu a locuit niciodată singur. Este încă supărat pe Benita că a murit înaintea lui. ”Ar fi putut să moștenească tot și ar fi știut cum să se ocupe de tot. Acum totul este groaznic”.
Gurlitt spune că nu are avocați și pe nimeni care să îl ajute. ”Ei descriu totul într-un mod foarte greșit. Nu vreau să vorbesc cu ei și nu voi returna nimic de bunăvoie, nu, nu. Procurorul are destule dovezi pentru a mă exonera.”
Gurlitt nu posedă telefon mobil și nu a utilizat niciodată un computer. Casa de licitații Lempertz din Koln a declarat pentru CNN că acesta le-a vândut un tablou al lui Max Beckmann în 2011. Un purtător de cuvânt al casei de licitaii l-a descris ca pe un om confuz, oarecum neajutorat, de care oricine care ar vrea poate profita ușor.
Momentan, Gurlitt trăiește șinsur și izolat în apartamentul său din Munchen. Câteva zile după ce a apărut incredibila știre, a fost blocat acolo cu soneria sunând continuu și cu oameni care îi băgau scrisori pe sub ușă. Dar tot ce își dorește este returnarea tablourilor sale. ”Ce fel de stat este acesta care expune proprietatea mea privată?” se întreabă el. ”Trebuie să se întoarcă la mine”.
