Constanța!
Port. Și nu orice Port. Al doilea ca mărime din Europa. Plus șantier naval. Plus universitate maritimă. Plus academie de marină militară.
Stațiune litorală. Și nu orice stațiune litorală ci probabil cea mai scumpă de la Marea Neagră.
Acces spre București și țară cu singura bucată de cale ferată modernizată, cu singura autostradă dusă până la capăt.
Aeroport internațional. Plus bază militară NATO. Asta, e drept, nu știu dacă mai e de bine…
Zonă viticolă bună.
Posibilități de extindere și dezvoltare infinite.
O Universitate cu poate cel mai generos spațiu de campus din țară.
Istorie, vestigii, potențial aproape nelimitat de proiecte bine plătite invocând multiculturalismul, islamul, valorile europene și orice erzaț ideologic, dar care poate aduce bani, vă mai trece prin cap.
Și cu toate astea, când toată România mergea în sus, când orașe mult mai nefericit așezate geografic și cu potențial natural mult mai mic, precum Clujul, cunoșteau un boom, în Constanța totul este pe minus.
Vinovați?
Indubitabil o bună parte din vină o are Decebal Făgădău, un primar foarte slab, lipsit de viziune, dependent de o caricatură de baron local pesedist.
Dar nu e numai el. Constanța este singurul oraș din România în care toate instituțiile par încremenite.
Mergeți la Universitate? Până la ea nu veți trece prin cartiere obișnuite ci printr-o savană stăpânită de haite de câini.
Clădirile care trebuiau să fie baza celui mai mare campus din țară se degradează lent.
Viața academică? Aceea se degradează alert!
Mergeți la muzee? Muzeul de istorie arată mai ruină decât ruinele bătrânului Tomis. Ce să mai vorbim de proiecte de promovare? Edificiul cu Mozaic se ține mai bine decât muzeul modernist construit în Epoca de Aur ca să îl protejeze.
Vreți în parc? Parcul Tăbăcăriei, cel mai mare, ciuntit de un mall și vânat de dezvoltatori imobiliari, arată ca o junglă neîngrijită.
În anii 90 încă mai dădeai în țară de oameni care povesteau admirativ de Expoflora din parc.
Acum e o expofaună: câte un câine care atunci când nu te va fugări pe tine, va urmări pasionat vreun șobolan.
Lacul Tăbăcăriei, unde te puteai plimba cu barca, unde puteai pescui, unde puteai face caiac sau pe malul căruia puteai bea o bere sau mânca ceva pe vremea odiosului, acum e o baltă stătută.
Ruinele arheologice? Ascunse de alte ruine urbane. Și nemarcate. Nu știi ce sunt, de când sunt, de ce merită să stai pe lângă ele.
La moscheea Carol nu s-a schimbat nimic din epoca de aur a lui Ceaușescu. Nici măcar vederile și pliantele vândute.
Să bei un ceai? Să cumperi niște porcărele turistice? Nicio șansă.
Satul de vacanță? Chinezării de proastă calitate, porcărioare pornografice ieftine, un kitsch de care încep să se simtă jignite și gospodinele cu sufragerii amenajate prin sate din județul Vaslui.
Transportul în comun e într-un dublu haos. Pe de o parte trasee incredibil de lungi și acoperite de puține autobuze, pe de altă parte o veritabilă cabală a numerelor de la autobuze:
2-43, 43 M, 43 C, 5-40 dar și 40 L Turistul va trebui să dezlege enigme ca să se prindă cu ce poate ajunge cum trebuie unde dorește.
Și să se roage să nu prindă o altă inițiativă orășenească: ambuscada contra călătorilor fără bilet.
Autobuzul e oprit între stații și e invadat de controlori surescitați, polițiști și jandarmi. Tot e bine că nu sparg ușile și nu ne pun la pământ.
Alte atracții turistice pe care nu le vedeți în alte locuri? Blocuri construite în spațiile verzi de lângă alte blocuri. Uneori atât de aproape încât o întindere de mână este suficientă să unească prietenește pe vecinii din două blocuri diferite.
