Mi-am amintit adineauri de o vorbă înțeleaptă: „Nu te revolți împotriva muncii, pentru că ea – munca – se lasă făcută”. Te revolți împotriva semnificației muncii. Să detaliem.
Un subiect actual, zăpada, mai multă decât trebuie confortului nostru, stârnește discuții. Cine deszăpezește? Când? Cum? Cu ce? Ca și cum toată iarna este doar o circumstanță, ceva care vine intenționat să ne facă viața un iad. Să vină, dom’ne, cineva, să ia iarna asta de pe capul nostru! Cum, a mai trecut o zi, ne-am trezit de dimineață și problemele încă n-au dispărut? Huoooo!
Discutăm intens despre cum degajăm căile de acces. „Să vină…”, „Să se organizeze…”, „Să se aducă…”, totul exprimat impersonal. Fraților, iarna este parte din viața noastră, se află peste tot în jurul nostru acum, fiindcă e ianuarie! Pe aleea înzăpezită călcăm fiecare, oricum, fără să ne organizăm pașii împreună cu ai vecinilor. Ești cu atât mai șmecher, cu cât beneficiezi în mod leneș de munca altora – când om fi învățat asta atât de bine? Ce ar fi să ne miram mai puțin, să comentăm mai puțin si să ne folosim toată energia asta cu o lopată în mână? Vă spun sincer, eu, femeie, am degajat adineauri intrarea în cartier (un cartier în care locuiesc și bărbați). Nu mi-a luat mai mult de jumătate de oră și nici n-am fost epuizată de efort. Am încercat să mobilizez câțiva vecini, dar am primit răspunsuri de genul: „ar trebui să se organizeze”, „de ce să faci pentru tot cartierul”, „poate, când o să ies cu mașina, o să văd…”. De la o singura casă, un vecin nevorbitor de limba română, a părut interesat și mi-a răspuns că va veni (de unde trag concluzia că în comunitățile neromânești munca voluntară e valorizată mai mult).
Prin urmare, munca se lasă făcută. Te înhami la o activitate și o termini înainte să începi să te lamentezi. Te onorează, te satisface și, de ce nu, chiar te ajută să dormi mai bine. Gândurile negre despre capre și guvern sunt cele care te mănâncă pe interior, așa.. ca viermii.
Sunt de acord cu ce posteaza doamna si va asigur ca sunt unul dintre putinii locatari ai acestui cartier caruia-i pasa .Cati dintre proprietari au luat act de pietruirile pe care le-am facut in nume propriu pe portiunea de cca. 130 de metii dintre coltul cartierului si poarta 2 ?! Doar cativa locatari de pe Brest au raspuns la cheltuielile ce am facut . In rest, ridicari din umeri , aluzii hilare , ba si reprosuri ale celor din incinta . Si ma mai mir de atitudinea de la deszapezire ! Pacat ca, furati de trburile cotidiene cei mai multi dintre noi am uitat de faptul ca traim intr-o comunitate si ca pe langa drepturi avem multe , foarte multe obligatii .Bucuria mea ar maxima de se va produce o schimbare de optica si de ce nu de atitudine , care sa se materializeze intro participare afectiva si efectiva la viitoarele provocari ale naturii .