Pornind de la premisa că orice bun gospodar își îngrijește casa, putem face o analogie să ne imaginăm că România este o casă mai mare, în care locuim cu toții împreună [fie că ne place sau nu]. Așadar, când încep să apară buruieni în grădină, când vulpile dau târcoale ogradei, tavanul devine șubred și hoții năvălesc casa, e probabil timpul să luăm atitudine. De fapt, momentul în care ar fi trebui să luăm atitudine ar fi trebuit să fie înainte ca orice nenorocire să se întâmple – adică să stârpim buruienile. Având atâtea probleme cu gospodăria, poporul român este probabil confuz – și asta nu pentru că nu-și dă seama că ceva e greșit, ci tocmai deoarece își dă seama că sunt atâtea probleme în țară încât nu știe de unde să înceapă curățenia.
Un prim pas pe care orice român cu adevărat nemulțumit ar trebui să-l facă ar fi să iasă în stradă în momentul când observă că-i sunt încălcate drepturile, că e mințit în față, jefuit de cei pe care i-a ales. Iar cel mai greșit tip de gândire este cel al omului comod: “sunt destui 10,000 oameni la protest, nu mai e nevoie și de mine” – ce-ar însemna dacă toți acei români ar gândi astfel? S-ar mai produce vreo schimbare? În asemenea momente, trebuie să te gândești ce-ar însemna dacă atitudinea ta [față de o problemă care te supără și pe tine] ar deveni o maximă? Ce-ar însemna ca acțiunea ta să devină o lege universală? În acest context, ești cel puțin ipocrit dacă-ți dorești o schimbare, dacă-i îndemni pe alții să iasă să protesteze, dar tu nu o faci.
O altă tipologie des întâlnită la români este cea a pesimistului: “oricum nu putem noi să schimbăm nimic” – da, așa este. Din cauza oamenilor ca voi, nu vom schimba nimic niciodată, căcieste nevoie de o voce puternică când vrem să ne fie auzite nemulțumirile. Și oricât de mult ar conta calitatea, în cazul unui protest este nevoie și de cantitate: nu se poate ca 1000 români cu steaguri să reprezinte un popor de 20 milioane. Trebuie să le arătăm că suntem TOȚI nemulțumiți, nu doar o mână de oameni.
În ceea ce privește tragicul eveniment de la Colectiv, trebuie să ne gândim fiecare că puteam sa fim noi în locul acelor nefericiți – sau că fratele, sora, iubita/ iubitul, copilul etc. puteau să fie acolo. Este de-a dreptul regretabil că este nevoie de asemenea impulsuri negre ca românii să-și amintească că locuiesc într-o țară bolnavă de corupție, neputincioasă în fața imprevizibilului. Oricum, nici n-ar fi trebuit să fie nevoie de vreun eveniment tragic pentru a ne mobiliza: românii au zilnic motive să fie revoltați – doar că acum avem un motiv puternic în plus. Și pentru cei nedumiriți, care se întreabă dacă “se merită să iasă în stradă pentru niște rockeri străini”, sau “ce-i cu protestele astea?” nu pot să le zic decât că indiferent de părerile personale în ceea ce privește tragicul eveniment, ar putea măcar să iasă la protest pentru că de zeci de ani România e furată și vândută pe bani de nimic – adică pentru restul celorlalte 10,000 motive pentru care are rost să ieși în stradă.
Oh, dar îmi retrag cuvintele. România nu e vândută pe bani de nimic, ci pe șpăgi de sute de mii de euro. Da, în România sunt bani, doar că nu în buzunarele cui trebuie. Și cum se face că știrile despre șpăgi de sute de mii de euro nu ne mai mișcă? De parcă este o normalitate în România. Mă întreb cum se face ca din bugetul “unei țări sărace ca România” se pot fura zilnic milioane de euro? – o mare parte din bani fiind pătați cu sânge.
Tineri morți, sistem incapabil, demagogi în prim plan, catedrale monstruase, spitale jegoase, salarii mizere, cetăți dacice demolate, istorie falsificată, păduri tăiate, educația la pământ – oare chiar e posibil ca măcar unul din aceste lucruri să nu te intereseze și deranjeze?
Da, e frumos să stăm pe laptop în pub-uri obscure să discutăm despre modă și filosofie dezinteresați cu alți tineri “cinici, ironici și cool”, dar mai “cool” e justiția și corectitudinea. Țara arde și baba se piaptănă. Și nu vreau să știu că peste 30 de ani copii mei mă vor întreba ce am făcut când România era în impas, știind că am sorbit dintr-un cappuccino într-un pub, râzând de “fraierii” care stau în ploaie în timp ce eu discut la masa despre Kant și moralitate (ce ironic!). Iar faptul că s-a ajuns să fie cool să respingi ideea de patriotism este o prostie. Nu suntem naționaliști, extremiști sau “dacopați” dacă ne iubim țara, dacă ne îngrijim gospodăria. Gândiți-vă mai degrabă că e un act de igienă: stârpim javrele din curte – e ca și cum ai șterge praful sau ai duce gunoiulafară. Faptul că m-am născut aici nu mă face cu nimic mai presus de alții. Puteam la fel de bine să mă nasc în altă țară. Ideea este că indiferent în ce gospodărie te naști, e în INTERESUL TĂU să ai o gospodărie cât mai productivă, curată și solidă.
Mesajul meu pentru români este unul simplu, logic, de bun simț: te deranjează ceva? Ia măsuri. Românii sunt bolnavi de peste 25 ani, și încă amână să meargă la medic (probabil pentru că medicina e la pământ). Acum însă ar cam fi cazul. Oricât de clișeic ar suna, fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi în lume (sau în România). Iar dacă ești tânăr, gândește-te România în care vei locui este definită, modelată acțiunile tale – direct proporțional cu nivelul tău de implicare. Ieși la protest, informează-te, donează, nu te lăsa manipulat, controlat.
