Întotdeauna mi-a plăcut să ascult sfaturile celor mai în vârstă decât mine. Am considerat că au trăit mult mai multe experienţe decât mine, iar alegerile lor pot fi mult mai bine cântărite în comparație cu ale noastre, ale tinerilor. Însă, nu despre sfaturi vreau să vorbim, ci despre coloane vertebrale. Despre credinţe, sisteme de valori şi consecvenţe în gândire, fapte şi acţiune.

Am urmărit în ultimele zile declaraţiile lui Ion Cristoiu şi … se suceşte. Iaraşi. Ultima declaraţie îl prezenta pe Crin Antonescu (ştiţi voi, principalul adversar al lui Traian Băsescu – căci Ponta mimează mult) drept singurul lider al dreptei. Interesantă unduire a coloanei vertebrale, nu găsiţi? Mai ţineţi minte când “maestrul” era cel mai aprig contestatar al lui Traian Băsescu? Eu ţin foarte bine minte pentru că apreciam argumentele lui, apreciam puterea lui de convingere, apreciam un adevărat jurnalist care nu era în slujba vreunui politician, ci în slujba faptelor concrete. Apreciam consecvenţa sa, apreciam coloana sa vertebrală. Dar, ce să vezi? Peste noapte, “maestrul” şi-a unduit coloana vertebrală la 180 de grade – orice gimnast ar fi tare invidios – şi a devenit cel mai aprig pupător al lui Traian Băsescu. Exact aşa. Fix peste noapte. Aşa cum PD era de stânga, fostă părticică din FSN, şi brusc, peste noapte, Traian Băsescu îl revendica de dreapta, de te durea mintea văzând ipocrizia în starea ei pură. Ba mai mult, acelaşi “maestru” se bătea pe umăr şi dezbătea amiabil la aceeaşi masă cu toţi jurnaliştii pe care, cu puţin timp în urmă, îi înjura, îi afurisea, ba chiar cu care s-a şi judecat în instanţă.

După mult pupat, extrem de mult pupat, “maestrul” a considerat că Băsescu nu mai e o miză, deoarece îşi termină mandatul şi dosarele sistate îl aşteaptă după colţ, iar macazul trebuie schimbat. Aşa procedează un adevărat “deontolog”. Pupă o lumină până o stinge, după care îşi îndreaptă atenţia după altă lumină pe care s-o dezmierde. A venit rândul lui Antonescu să fie dezmierdat de “maestrul” Ion Cristoiu. S-o fi uitat şi domnia sa, între două cărţi citite la Biblioteca Academiei, peste sondajele de opinie. Sau poate doar şi-a pus degetul în gură şi l-a ridicat în ceruri pentru a vedea de unde bate vântul.

Nu m-ar fi interesat toate aceste suciri şi răsuciri dacă acest domn nu reprezenta, în trecutu-mi, un reper de moralitate, consecvenţă şi corectitudine. Dacă era un oarecare, îl puneam în cutie şi acolo rămânea. Dar îi citeam articolele încă din vremea în care eram student la Jurnalism. Trăiam alături de opiniile sale, alături de convingerile sale. Alături de consecvenţele sale. Printre multele lucruri interesante pe care studenţii le învaţă la jurnalism, consider că una dintre cele mai importante lecţii este urmarea credinţelor, exprimarea opiniei în funcţie de credinţele personale.

“Maestrul”, prin multe calităţi pe care le-ar avea, a picat testul “coloanei vertebrale”. Şi asta dă un exemplu puternic negativ în rândul tinerilor care vor să se apuce de această frumoasă meserie. Lecţia pe care ne-o dă, în subtext, “maestrul” este: “Dragi tineri, nu vă urmaţi credinţele, ci unduiţi-vă coloana vertebrală după interese şi … bani”. Îmi pare rău, dar refuz să primesc astfel de lecţii, chiar dacă sunt venite de la unul dintre cei mai vechi jurnalişti ai ţării. “Maestrul” uită că una dintre cele mai mari valori ale unui jurnalist este CREDIBILITATEA. În ecuaţia acestei valori intră nu numai talentul jurnalistului, dar şi evidenţierea adevărul şi, mai ales, consecvenţa jurnalistului.