Comportamentul manelistic în spaţiul public a fost alimentat de toleranţa şi fetish-ul nostru colectiv pentru non-valori. Sistemul de valori nesănătos la care au aderat tinerii zilelor noastre este doar un efect al unei sume de cauze ce ţin de fundamentul reformării societăţii româneşti după 1990. Altfel spus, este vorba despre acele cauze care au condus la acest comportament deviant şi ţin de „căldura unei promiscuităţi uşoare” şi de o societate care nu mai are drept scop educaţia ci îmbogăţirea cu orice chip.

Deşi poate părea pesimistic, o soluţie pentru îndreptarea societăţii este de prisos, cel puţin pentru actuala generaţie, dar munca pentru formarea unei generaţii viitoare trebuie să înceapă încă de pe acum prin investiţii masive în sistemul de învăţământ. Din păcate, România nu prea mai deţine pe adevăraţii “specialişti” care să ducă această muncă de implementare a unor valori sănătoase în minţile tinere şi, chiar dacă ar exista, aceştia sunt ţinuţi în umbra deoarece nu fac parte din “gaşca” aleasă. Şi cu asta ajungem la adevăratul miez al problemei: nu doar investiţiile masive în sistemul de învăţământ sunt importante pentru formarea unei noi societăţi, dar şi promovarea adevăratelor repere morale. La ora actuală, România nu bifează niciuna dintre aceste două priorităţi.