Dragă Victor,

Fiind în campanie electorală, mulți preferă, în mai mare măsură decât de obicei, tușe groase. Tendințele spre polarizare, vehemență și stridență par irezistibile în aceste zile, iar urna devine, în percepția publică, locul de discernere între Bine și Rău.

Eu caut însă nuanța și încerc să îmi mențin raționalitatea, chiar și în situațiile în care acestea nu sunt tocmai populare… Și vreau să fiu corect. Atunci când asum ori resping ceva, încerc să o fac fără patimă și explicând rațiunile principiale pentru care iau o decizie, dezbărând-o, pe cât posibil, de umori, resentimente ori alte formă de zgură emoțională și morală.

Voi arăta, mai jos, de ce voi merge pe 16 noiembrie să îl votez pe domnul Klaus Iohannis și voi explica, încă o dată, de ce m-am desprins de USL, în primăvara anului 2013…

Cred că fidelitățile noastre politice nu ar trebui să privească, în primul rând, persoane, cât principii și valori… De asemenea, o formațiune politică autentică, chiar dacă va avea drept exponenți anumiți lideri, va trebui să graviteze tot în jurul unei platforme de idei și viziuni asupra lumii și societății. Desigur, pot exista persoane care nu împărtășesc neapărat aceleași opinii dar care să închege o relație ori o prietenie specială. Însă atunci când este vorba de interesul public, asocierile și alianțele trebuie să fie bazate pe o comuniune, cel puțin parțială, de valori și viziuni civice și politice.

Un lucru mai puțin cunoscut opiniei publice este acela că noi doi am stabilit, în septembrie 2010, faptul că la alegerile parlamentare din 2012, verzii vor fi sprijiniți să intre în parlament. Fără un astfel de sprijin din partea unei alianțe de mari dimensiuni acest lucru ar fi fost, practic, imposibil din cauza sistemului electoral extrem de restrictiv care prevede o taxă de participare de sute de mii de euro, la nivel național, pentru un partid ca să poată candida. Am fost impresionat atunci de răspunsul tău la observația mea că opiniile pe care le-am exprimat în activitatea mea publică și, mai ales, în timpul campaniei electorale prezidențiale din 2009, au generat polemici aprinse și ostilitate manifestă față de mine în rândul celor cu vederi foarte conservatoare, aceștia nefiind însă deloc puțini în România. Tu mi-ai replicat atunci “fiți voi înșivă”, asumând practic faptul că, pe de o parte, nu ne vei cere să renunțăm la opiniile noastre în schimbul sprijinului oferit de tine, dar și că susținându-mă, accepți riscul de a fi, la rândul tău, o țintă pentru cei care îmi atacă vehement abordarea verde și progresistă. Mai mult, te-am întrebat și de ce m-ai sprijini, știut fiind faptul că sunt și un critic al modului în care fac politică principalele partide PSD, PNL și PDL. Mi-ai răspuns că îi cunoști cam pe toți cei care se pretind ecologiști sau verzi în România, dar că ei nu se diferențiază prin nimic notabil de proprii tăi colegi din PSD și că ai văzut idei și abordări noi în prestația mea care ar trebui promovate în prim planul vieții politice pentru a contribui la o schimbare. În plus, că este nevoie de verzi în politica din România, aceștia fiind din ce în ce mai influenți în țările membre ale Uniunii Europene și că ar trebui ținut cont și la noi de punctul lor de vedere. Am apreciat foarte mult și faptul că ai avut înțelepciunea să nu îmi ceri niciodată să fac nimic împotriva conștiinței mele în perioada în care am fost Consilier de Stat în Cancelaria Guvernului Ponta I.

Ai acceptat, împreună cu doamna Rovana Plumb, sugestia noastră de a adăuga referirea la schimbări climatice în denumirea Ministerului Mediului, ceea ce, am sperat noi atunci, va adăuga un accent suplimentar important în activitatea acestuia, cu atât mai mult cu cât a fost agreată și prezența unui consilier din partea verzilor în minister. Ai inclus în programul de guvernare al USL un punct legat de blocarea proiectului minier pe bază de cianuri de la Roșia Montană, formulat tot la sugestia noastră, și ai prăbușit guvernul Mihai Răzvan Ungureanu incluzând în moțiunea de cenzură și un punct (din cele trei) privitor la gazele de șist, iar ulterior ai instituit, pe parcursul anului 2012, un moratoriu asupra fracturării hidraulice. Ai sprijinit stoparea vânătorii în Delta Dunării și ai acceptat scoaterea râșilor, specie amenințată cu dispariția, de pe lista animalelor care pot fi vânate în România.

Un alt lucru pe care l-am remarcat și salutat a fost că ai întrerupt, în parlament, la începutul primei sesiuni de după alegeri, în ianuarie 2013, lungul șir al amendamentelor la buget care direcționau bani publici către sute ori mii de biserici. Îmi amintesc că din cele cca 13.000 de amendamente la bugetul pe 2013, majoritatea prevedeau un astfel de lucru. Aproape fiecare parlamentar a venit cu astfel de amendamente, dar toate au fost respinse de către majoritatea parlamentară de atunci, în ciuda pledoariilor insistente ale multora dintre senatori și deputați.

Nu în ultimul rând, în aprilie 2013, în fața valului de ură pe care l-a stârnit, inclusiv la nivel politic, propunerea mea pentru recunoașterea parteneriatului civil, fără discriminare, atât pentru cuplurile heterosexuale cât și pentru cele LGBT, m-ai felicitat pentru curaj și ai spus că “nu particip la lapidarea lui Cernea” lucru preluat de un jurnalist neatent și transformat, printr-o eroare simpatică în “nu particip la delapidarea lui Cernea”.

Așadar, în ciuda unor erori de decizie și a unor probleme serioase de imagine, ai avut notabile luări de poziție ori decizii (din care aici am enumerat doar o parte), în 2012 și începutul lui 2013, care sugerau un început promițător al unui premier tânăr care, fără a fi perfect, ar putea fi în măsură să aducă un aer proaspăt în politică și să modernizeze atât partidul din care face parte, cât și politica din țara noastră, în general. Pentru mine avea sens ideea să încerc din interiorul unui mare bloc politic să contribui la o schimbare. Scepticismul față de reușita într-o astfel de întreprindere a fost balansat, în timp, de o serie de rațiuni concrete precum cele menționate mai sus.

Dar cât de multe s-au schimbat între timp și cât de diferit stau acum lucrurile! Dacă aș fi simțit că efortul tău de schimbare este unul hotărât și că, în același timp, întâmpini rezistență din interiorul USL ori PSD, aș fi rămas până azi să te sprijin din interior.

Însă ți-ai irosit politic, fără noimă după părerea mea, capitalul de imagine pe care începusei să îl câștigi la un moment dat în rândurile celor cu abordări verzi. Ai fost chiar premiat, în 2012, de către ong-urile în domeniu și am participat amândoi la festivitate purtând insigne cu “Salvați Roșia Montană”. Ți-am spus atunci că vei fi perceput de către foarte mulți ca un erou dacă vei salva Roșia Montană. Dar ai luat decizia, în 2013, să susții proiectul cu cianuri prin măsuri care afectau grav statul de drept. Iar formularea că ‘în calitate de prim ministru susții proiectul, dar ca deputat ești împotrivă’ a lăsat perplexă o țară întreagă!

Discutând și despre gazele de șist mi-ai spus că dacă România va fi ostilă unor astfel de investiții străine, acest lucru va reprezenta un semnal prost pe plan internațional, lucru care ar afecta alte posibile investiții. Pot înțelege un astfel de argument (deși nu îl consider relevant pentru discuția legată de gazele de șist, unde alte rațiuni ar trebui să primeze), dar el nu a fost un ghid pentru guvernul pe care l-ai condus, ci a avut o aplicabilitate sporadică și arbitrară. Au fost mai multe alte măsuri luate de guvern prin care investițiile străine au fost descurajate. Una, profund greșită, pe care o cunosc foarte bine, privește loviturile aplicate investitorilor în surse regenerabile de energie care, deși au reprezentat jumătate din investițiile străine în România pe parcursul unui an, au fost brutal blocați prin schimbarea abuzivă a regulilor, lucru care le provoacă pierderi foarte mari și care chiar îi aduce pe mulți în faliment. Or, o astfel de atitudine este cea care dă cu adevărat un semnal foarte prost investitorilor, indiferent în ce domeniu ar activa ei, că statul român nu este unul serios și în măsură să asigure o stabilitate legislativă care să reprezinte o bază pentru un plan de afaceri făcut pe mai mulți ani.

Mai mult, cred că prin atitudinea autoritaristă a guvernului, care a instituit o zonă de dictatură la Pungești, unde sătenii au fost brutalizați și li s-au restricționat abuziv drepturile, ai aruncat încă o umbră asupra guvernului condus de către tine. Nimic nu justifică încălcarea unor principii și valori democratice. Ca și în cazul altor investiții străine ori românești, ar fi trebuit respectate cu strictețe toate procedurile, inclusiv cele privind standardele de mediu ori consultarea cetățenilor din zonă! Atitudinea guvernului tău a fost una de forță, trimițând jandarmii peste bieții oameni să instituie teroarea și blocând, prin prefect, dreptul acestora de a organiza un referendum local.

Victor, nu poți face economie într-un astfel de mod, dimpotrivă, prăbușești imaginea țării pentru orice investitor serios și afectezi grav societatea în substanța ei profundă.

În ultima perioadă, ai jucat din plin și cartea populismului religios, alocând bisericii din Fondul de rezervă sume mari de bani și dându-i acesteia, cu titlu gratuit, imobile care sunt proprietate publică. Însă, în Art. 136, alin 2 și 4 din Constituție scrie că:

(2) Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.

(…)

(4) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică.

Am formulat o interpelare căreia va trebui să îi răspunzi în parlament cu privire la acest lucru. Însă opinia mea este că hotărârea prin care s-au dat imobilele este neconstituțională (acestea nu puteau fi date gratis, nu poți înstrăina cu de la tine putere bunuri care sunt și ale mele și ale oricărui cetățean fără ca statul, care servește interesul public, să nu primească nimic în schimb!). În plus, modul prin care ai dat recent bani bisericii din Fondul de rezervă reprezintă o formă de mituire electorală în încercarea de a obține sprijinul acesteia. Iar sprijinul a și venit, în mai multe locuri din țară, în mod explicit, sub forma îndemnului exprimat de preoți și ierarhi ortodocși “votați Victor Ponta”!
Ceea ce ai făcut depășeșete cu mult populismul religios demonstrat de Traian Băsescu și reprezintă o prăbușire a tuturor standardelor democratice, dar și un atentat grav la autonomia bisericii. Este sinistru și deplorabil că încă se tranzacționează voturi speculând credința oamenilor și implicând reprezentanți ai bisericii cointeresați financiar în prealabil. Pentru a pune capăt unor astfel de situații voi propune în parlament o inițiativă legislativă în acest sens.

Văd că unii te asociază acum cu întoarcerea comunismului, cu ieșirea din UE și NATO și cu anexarea României intereselor Rusiei și Chinei. Sunt, desigur, exagerări, dar care ți se datorează și ție, în bună măsură. Ai renunțat de mult timp să te mai adresezi celor cu abordări pro-occidentale, moderniste și progresiste, iar politica ta externă este incoerentă și generatoare de semne de întrebare. Ai insistat foarte mult pe relația cu China, amestecând, imprudent planurile. De aici nedumeriri legitime și confuzii greu de îndepărtat.

Nu este admisibil să fie scos steagul Uniunii Europene din sala de plen a Camerei Deputaților pentru a fi înlocuit cu cel chinez atunci când a ținut acolo un discurs premierul acestei țări. Semnificația simbolică a unui astfel de gest este una importantă. Mai ales că, Ministrul Apărării merge apoi la Beijing unde afirmă că își dorește o “cooperarea militară aprofundată dintre țara noastră și China”, iar acest lucru este spus în condițiile existenței unui embargo militar al UE față de această țară, după masacrul din 1989 din Piața Tien An Mien.

Iar tu ai declarat, imprudent, de asemenea, că România sprijină integritatea teritorială a Chinei, în contextul în care există încă teme în dispută între China pe de o parte și vecini ai acesteia precum Japonia și Taiwan, spre exemplu, pe de alta. Este de înțeles și de dorit să avem relații economice și comerciale cu China, dar să nu amestecăm planul economic cu cel militar! Japonia este o țară prietenă a NATO, care se bucură de sprijinul și cooperarea aianței, iar Taiwanul are o relație specială cu Statele Unite din partea căreia a și primit un sprijin important chiar dacă statutul politic al Taiwanului nu este de stat recunoscut, ci de entitate economică și comercială recunoscută ca atare atât de către Statele Unite cât și de către Uniunea Europeană (implicit de România).

Ai mai spus și că dorești o relație economică în raport cu China așa cum are și Germania. Nu ar fi nimic de obiectat aici, dacă ai spune că îți dorești o relație economică în raport cu Taiwanul așa cum are și Germania (care are pe teritoriul său patru reprezentanțe economice ale Taiwanului). Abordarea guvernului tău, mai ales în contextul în care aspiri la funcția de președinte este așadar, una care predispune la nedumeriri și interpretări nefavorabile și care nu respectă o linie clar ancorată în valorile și principiile care stau la baza bunelor relații dintre România și partenerii săi din UE și NATO.

Dragă Victor, îți mărturisesc că domnul Klaus Iohannis mi se pare un om civilizat și serios. A fost, cum era și firesc într-o campanie acuzat de diverse lucruri cu mai mult sau mai puțin temei. A făcut față onorabil acuzațiilor care altfel, ar fi putut zdruncina pe mulți și, cu toate stângăciile și cu toate limitele arătate, cred că ar fi mult mai bine pentru România ca el să fie, acum, președinte. Îl văd ca pe un om demn, care încearcă să fie și care este, de regulă, corect. Nu mi-a lăsat impresia că ar acționa pentru ori că ar fi dispus să cauționeze mișelii de anvergură. Poate că ar face greșeli care intră în registrul erorilor general umane, dar convingerea mea este că ar putea fi un președinte bun pentru România.

Da, nu îmi plac mulți dintre cei care sunt în jurul lui, și de la PDL și de la PNL, fiind decidenți politici împotriva cărora am luptat de-a lungul multor ani. Dar nu văd nimic cu adevărat remarcabil nici în jurul tău și tu știi, la rândul tău, că așa stau lucrurile. Este o acută lipsă de personalități politice de primă mână în actuala clasă politică. O parte mare a vinei constă în lipsa de preocupare a partidelor pentru selectarea și pregătirea liderilor noi, astfel că simpla forță financiară ori abilitățile de intrigă reprezintă sita principală de triere în formațiunile politice din România. Într-un astfel de mediu politic, nu au cum să apară figuri cu idei noi și cu valori puternice. Pur și simplu nu au cum, iar realitatea demonstrează acest lucru din plin! În plus, sistemul electoral extrem de restrictiv (cel mai restrictiv din lumea democratică), împiedică apariția și dezvoltarea unor noi alternative politice care, pe de o parte să pună o presiune mai mare pe actualele partide să se reformeze, iar pe de alta să atragă înspre implicare politică noi categorii de cetățeni, cu interesele și opiniile nereprezentate încă în parlament la nivel de partid. Și aici mă refer inclusiv la acele zone ale societății preocupate foarte mult de temele de mediu, de respectarea principiului separării dintre stat și biserică, de stoparea cruzimii față de animale, de recunoașterea drepturilor minorităților sexuale și, în general de aceia care își doresc un tip de politică făcută la standardele secolului XXI în Uniunea Europeană. Nivelul de anacronism mult prea ridicat la principalele partide politice din țara noastră, depășite cu mult de așteptările și aspirațiile legitime ale unor grupuri largi din societate. Politica pur și simplu nu mai răspunde dorințelor oamenilor. Este o ruptură dramatică dintre cerințele societății și prestația lamentabilă a marii majorități a politicienilor.

Prestația lui Traian Băsescu ca președinte, timp de 10 ani, a adus numeroase consecințe nefaste pentru România și destul de puține elemente de bun augur. Printre efectele negative se numără și câștigarea alegerilor parlamentare de către un USL hipertrofiat, în 2012. Acum, la finalul mandatului său, există riscul ca ștafeta puterii sale să fie preluată de o majoritate parlamentară dominată de către PSD și de către un președinte din partea aceluiași partid. Consider un astfel de lucru ca fiind îngrijorător pentru viitorul imediat al acestei țări. Prea multă putere concentrată la câțiva lideri politici. Riscul de abuz și arbitrariu decizional va fi foarte mare într-un astfel de scenariu.

Dragă Victor, din motivele precizate mai sus și din multe altele pe care nu le mai menționez pentru că ar încărca textul mult prea mult, duminică voi merge să îl votez pe Klaus și îi voi îndemna pe cei care țin cont de punctul meu de vedere să facă la fel. Indiferent care va fi rezultatul, este important ca decizia de vot să aibă la bază rațiuni de conștiință. Scrisoarea de față le descrie, sumar, pe mele…

Îți doresc o seară faină,

Remus