Politică sau politicianism? Educație sau spoială?
Politică fac oamenii de stat ce se gândesc la generațiile actuale respectând generațiile viitoare.
Politicianism fac cei ce promit mai mult decât pot oferi, câștigând astfel alegerile. Vezi recentele alegeri din toată Europa, culminând cu Grecia.
Și în România USL a câștigat ultimele alegeri tot cu promisiuni ultrapopuliste. La noi însă, justiția și contrabalansarea celorlalte puteri în stat a minimizat adâncirea în criză a României. Sau cel puțin avem o amânare a efectelor ei.
Nu mai merge fără muncă pe nicăieri, ba mai mult putem spune că nu mai merge fără muncă făcută cu cap.
Avem nevoie de educație civică si politică pentru a înțelege fenomenele economice și politice din Europa și din întreaga lume.
Suferința mare a societății românești contemporane este rezistența și persistența incompetenței, lipsa de implicare reală în rezolvarea trebilor țării, respectarea valorii și a competenței în administrație.
“Trăind din politică și prin politică…politicianistul e capabil de a falsifica Totul“ (Mihai Eminescu)
Societatea românească are nevoie să fie reprezentată de buni profesioniști, oameni cu expertiză în domeniul lor de activitate, dar în același timp și de oameni cu viziune economică, culturală și politică, iar peste toate cu conștiință de neam și cu dragoste de oameni și de țară !
Cât despre educația sănătoasă, ea a fost a fost abandonată de mult timp în favoarea spoielii și a pseudo-educației. Copiii sunt împinși val-vârtej spre concursuri sterile, iar adolescenții sunt îndrumați spre domenii ce nu căutare, bulversând ulterior întreaga societate.
În lipsa unei educații solide, sub avalanșa aceasta de informații tot mai mulți oameni vor sa pară că știu, să pară ca fac, reușind cu aceasta spoială să păcălească sistemul, bulversând-ul chiar. Totul tinde să devină doar ”ambalaj”, doar ”poleială”, impresia fiind mai puternică decât realitatea, valoarea reală fiind învinsă de spoială.
Mulți părinți prinși în vâltoarea supraviețuirii economice abandonează educația copiilor lor, sau pur și simplu nu știu cum să procedeze. Societatea a evoluat rapid în ultimii 50 de ani și nu mai merge cu ”pune mâna pe carte”, copii au nevoie de îndrumare inteligentă și de sfaturi competente.
Cât despre educatori și profesori ce să mai zicem. Mulți fără vocație, mulți fără sprijin pedagogic si lipsiți de programe școlare adecvate peste care se suprapune categoric lipsa finanțării proiectelor educaționale.
În toată societatea românească este vizibilă lipsa concurenței reale plecând de la piața forței de muncă, piața serviciilor și ajungând la piața economică și culturală – motorul dezvoltării unei țări. Toata viața noastră este bulversată de răsturnarea scării de valori din societate. Nu am înțeles încă rolul investițiilor în cercetare pentru numai așa poți avea reușite remarcabile ulterior în industrie.
Informația foarte multă din ultima perioadă ne derutează iar în lipsa unei educații solide bazate pe valori generează haos educațional și instituțional. Poate chiar haos național. Pentru că este o diferență între educație și informație. Educația folosește în mod inteligent informație structurată, are o scară de valori la care se referă. Când navighezi pe internet nu te educi, te informezi. E atâta informație disponibilă azi că e foarte ușor să fii confuz.
Pasul de la informație la educație este făcut cu aportul individual, al părinților, al școlii, al societății. De toți suntem dependenți într-o mai mică sau mare măsură până ce ne formăm ca adulți. Și toată viața după.
Ne lipsește educația pentru a face lucrurile la timp și de calitate. Ar trebui cultivat acest cult.
Iată cum se leagă astfel cele doua noțiuni de educație și de politică. Dacă toate acestea fi-vor învățate, pe viitor nu vom muri de foame.