Partidul, Ceauşescu, România

Trăim aceste fericite zile
Înscrise-n viaţa-ntregului popor
Precum istoria înscrie-n file
Cu litere de aur mersul lor

Sunt zilele ce-n inimă aşteaptă
Şi care mărturii de timp rămân,
Căci ne conduce-o forţă înţeleaptă,
Partidul nostru Comunist Român.

Şi-n fruntea lui cea limpede veghează
Un înţelept şi ne-nfricat bărbat,
Inimă tânără şi minte trează,
În care ţara-ntreagă s-a-ntrupat.

E Omul – Ceauşescu Nicolae –
Iubit ca steagul nostru tricolor,
Ca steagul roşu, limpede văpaie,
În zborul liber către viitor.

Citiți cu voce tare, (re)amintiți-vă, luați aminte și lăsați-vă izbiți de ceea ce auziți, ceea ce s-a petrecut, cu adevărat. Cu generații de sacrificii, cu morți, cu destine ruinate înainte de a fi construite, cu minți închise de întunericul dirijat de partid, cu Isus alinat în secret cu rugăciunea, cu Moș Crăciun transformat în pionier al Gerului din calorifere.
Atunci, votul era dat de frică. Dacă nu puneai bine ștampila, dacă refuzai să joci în teatrul grotesc al marionetelor, dacă scriai ceva pe buletinul de vot, dacă șopteai ceva interzis, dacă primeai în cutia poștala vreun manifest scris stângaci cu cerneală și nu-l anunțai imediat la Miliție, dacă auzeai vreun vecin spunând că Partidul nu e bun și nu-l turnai imediat la Miliție, veneau băieții și te luau. Și luat rămâneai.

Atunci, mergeam la vot de frică. Acum, mergem la vot cu disperarea că nu vedem nici unul în care să avem încredere cu adevărat sau cu speranța că cel în care crezi poate schimba puțin viitorul în bine.

Unii vor vota pentru ca pădurile să nu mai fie tranzacționate de umflații care cred că tot ce le place se cumpără cu 2 lei și o recomandare dată de Partid.
Unii vor vota pentru sacoșa cu puiul cu trei aripi și o aripă bonus în luna electorală.
Unii vor vota pentru ca România să fie văzută ca o țară din care oamenii pot pleca să viziteze SUA cu pașaportul.
Unii vor vota pentru ca Țara noastră să devină locul în care copiii să-și dorească să studieze și să muncească, mulțumiți de răsplata strădaniei lor, așa cum o fac alți tineri români, acum plecați în străinătate.
Unii vor vota pentru ca bogățiile acestei țări să nu mai devină obiect al negocierilor făcute fără conștiință și grijă pentru sănătatea țării, fără măsura reacțiilor adverse ale unui tratament miraculos dat pe rețetă de o afacere națională impusă dintr-o parte sau alta.
Unii vor vota după cum le spun popa, primarul sau șeful.
Unii vor vota dupa cum mai pot ține ștampila, când ies de la cârciuma din sat.
Unii vor vota cu speranța că se reia serialul Elodia, în loc de Telejurnal.

Important este că vor vota.
Se vor fura voturi, de o parte mai mult, de alta mai puțin, dar dacă cei mulți sunt și mai mulți, atunci aceștia vor decide.

Înainte de 89 era cumplit de mică speranța că va exista ziua în care votul să fie dat pe un buletin pe care să fie scrise mai multe nume.
Așa era. Poate nu o să mai fie nicicând așa. Poate o să păstrăm libertatea de a înjura 12 candiati și de a vota unul. Acesta este primul meu motiv pentru care, mâine, merg să votez. Amintirile trecutului roșu nu s-au stins, sunt aprinse și astăzi, pâlpâie și se hrănesc cu ignoranța, neștiința, nepăsarea și sărăcia șantajabilă a bătrâneții.

Dacă în 1989 nu ieșeau mulți pe străzi, astăzi poate-l votam tot pe Eroul, Conducător Iubit. Dar au ieșit, unii au murit, pentru ca Eroul, Conducătorul Iubit să rămână în bezna trecutului și noi, astăzi, să putem face o alegere.
Sper ca mâine să iasă mulți pe stradă și să meargă la VOT!

Eu mâine ies la VOT. Nu votez cu Eroul Conducătorul Iubit, votez cu cine vreau eu. Pentru că pot face asta.