E abia începutul primăverii și-au apărut deja știrile delicioase cu plăvani care-și împotmolesc mașinile de lux în nisipul plajelor. Râsul societății e firesc și vindecător, după cum firească e și indignarea. Și, totuși, ce-i mână pe acei oameni spre propria lor parțială scufundare? Să fie doar prostia?

Trebuie că e mai mult decât atât.

Fuziunea dintre natură și tehnologie este o fantasmă perpetuă. Asta explică, de altfel, imaginile fascinante cu locuințe din sticlă atârnate deasupra vreunei prăpăstii. Construite ca niște cuiburi de vultur, habitaclurile sunt dotate cu electricitate, au temperatura controlată și apă curentă pentru jacuzzi. Sau locuințele plasate la adâncime în apele oceanului, adevărate bule ficționale din care nu lipsesc televizorul smart și semnalul wireless.

Cine, oare, nu și-a imaginat cu bucurie o asemenea completă imersiune în sălbăticia ingenuă a naturii, fără a se lipsi o clipă de tot ce presupune confortul lumii civilizate?! Eu, unul, mă recunosc vinovat!

Aceeași logică explică, de altfel, zecile de automobile parcate pe faleza Cazinoului, cu botul spre Mare. Proprietarii zac pe banchetele mașinilor cu motoarele pornite, privind atent sau, după caz, placid, zbaterea apelor. Parbrizul de sticlă securizată oferă o izolare perfectă, astfel că stropii valurilor mai îndrăznețe devin un spectacol de cinema 3D, o nevinovată injecție cu adrenalină pentru psihicul spectatorilor din coconul cu motor.

Atracția pentru natură este firescă. Oricât de obișnuiți am fi cu ritmul urban al civilizației, ceva înăuntrul nostru ne atrage irezistibil spre armonia fractală a peisajului sălbatic.

Atracției i se răspunde pe măsură, dar cu o condiție necesară: natura să permită confortul. Așa se explică de ce, pe creasta abruptă a muntelui, există șansa majoră de a întâlni un automobil cu roți ca de tractor din interiorul căruia, învăluiți de acordurile unei melodii mai degrabă sentimentale, el și ea privesc arborii. Dincolo de privire, însă, singurul contact fizic cu mediul se reduce la deschiderea ferestrei pentru o inspirație profundă și declarat extatică a aerului curat, de munte.

Fantasma naturii acomodate este, de altfel, unul din vectorii principali ai marketingului: câți, oare, nu am cumpărat produse care promit experiența fără echivoc a aromei oceanului sau a pădurii? Câți nu am plătit cu încântare sume incredibile pentru produse „naturale”, de fapt un tribut adus, din vinovăție, naturii sălbatice pe care, ca umanitate, am condamnat-o la dispariție?

Resortul interior care ne atrage spre ideea de natural este, deci, la originea împotmolirii iraționale a mașinilor Porsche în nisipul plajelor.

Sărmanii șoferi nu au nici o vină. Sosirea lor în civilizație s-a petrecut doar prea repede. Evoluția umanității i-a luat, pur și simplu, prin surprindere.

În locul lor aș contesta în Justiție amenda.