Una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă România sunt drumurile naţionale, judeţene şi … treacă de la noi, mini autostrăzile. Deja a devenit axiomatică teoria conform căreia cele mai grave accidente auto în spaţiul European se petrec în România. Din pacate, mass-media alimentează mentalul colectiv cu ipoteze false atunci când vine vorba de cauzele accidentelor. De câte ori am auzit că motivul principal al accidentelor auto este viteza? De milioane de ori. Total greşit. Eu cred că principalul motiv al accidentelor – şi sper să rezonaţi cu mine – este simpla existenţă a contrasensului, coroborat cu sutele de curbe extrem de periculoase şi lipsite de vizibilitate.
În zecile de trasee pe care le fac spre diferite destinaţii naţionale şi internaţionale, am identificat deja o soluţie prin care să mă feresc de probleme… GPS-ul telefonului. Eu folosesc Sygyc, dar alte programe sunt la fel de bune. Pe un suport de maşină am fixat bine telefonul şi urmăresc 1 kilometru în faţă pentru a vedea dacă sunt curbe periculoase sau nu, ca să nu am vreo surpriză neplăcută. Mai mult, programul mă şi atenţionează sonor din timp dacă urmează o curbă periculoasă şi îmi sugerează viteză optimă pe care trebuie să o adaptez la condiţiile de drum.
Singurele mele griji erau curbele, gropile şi maşinile din faţa mea şi din contrasens. Credeam eu! Azi am avut parte de o … nefăcută. Chiar dacă drumul Constanţa – Tulcea îl fac destul de des, abia azi am realizat ce pericol ne paşte pe DN22. În zona Zebil – între Mihail Kogălniceanu de Tulcea şi Babadag, există o estacadă pentru bandă rulantă, care transporta piatră de la Cariera Zebil la staţia de concasare şi care datează de pe vremea lui Ceaşcă. Ţin să precizez, cu toate că deja intuiaţi asta, că banda transportoare, catre traversează DN22, este dezactivată imediat dupa 1990 şi de atunci aceasta se află într-o stare avansată de degradare, existând oricând pericolul să pice direct pe maşinile contribuabilor. Şi mai amuzant este că “beneficiarii” pietrelor pe capotă nu sunt nici pe departe interesaţi de acest pericol, de îndată ce nimeni nu l-a semnalat Consiliului Judeţean Tulcea… şi slavă Domnului că au tot avut timp peste 20 de ani. Ca să nu vorbesc că acest Consiliu Judeţean, ca şi altele de altfel, au cu totul alte preocupări decât să înlăture obstacole ce pot provoca reale tragedii, chiar dacă această chestiune “administrativă” intră în fişa postului.
Şi dacă, Doamne fereşte, se întâmplă ceva oribil, spiritul nostru mioritic întotdeauna va fi pregătit să dea vina pe hazard, coincidenţă, ghinion etc., dar niciodată pe vinovatul principal… NOI.
