Anul acesta înainte de a ajunge la Istanbul am fost la Bruxelles. După Bruxelles, Istanbulul îți lasă o impresie puternică. Bruxellesul e un soi de pension pentru bătrîni, iar Parlamentul UE e un soi de cavou fără viață. Acolo simți că locul puterii e gol. Puterea e undeva în altă parte, iar acolo ai doar administrația: cadavre vii numite experți care învîrt o limbă de lemn și hîrtii. Puterea și administrația sînt două lucruri foarte diferite. De ce? Probabil pentru că a dispărut politicul sau a fost tehnocratizat. Noroc de cartierele de emigranți care mai înviorează atmosfera.
La Istanbul simți însă putere, deci și politică. Prin toți porii orașului. Orașul duduie și vezi o societate foarte tînără și energică în expansiune: enorm de mulți tineri (cu siguranță țara cu cei mai mulți tineri din regiune). E genul de oraș fabrică: peste tot ceva, cineva produce ceva. Atenție, nu doar vinde, ci și produce ceea ce vinde.
Marea parte a orașelor europene sînt orașe vitrină, orașe anticariat, orașe bănci: totul e tehnocratizat și istoricizat. Nu mai avem orașe fabrici. În acest moment în Europa nu avem un oraș de forța Istanbulului. Dar asta ascunde și un potențial imens de violență.
Orașele Europei devin fie anticariate și arhive, adică depozite de lucruri, fie muzee, adică depozite de memorie. Actualitatea, patria etc sunt aici undeva, în trecut. Este acel bătrîn din anticariat care nu mai poate fi tînăr și fericit pentru că-l copleșește memoria.
La Istanbul simți exact invers: totul e o proiecție spre viitor, chiar dacă viitorul e un soi de reciclare a trecutului. Aici și bătrînul are ceva foarte energic și tînăr. Am povestit recent despre bunica anarhistă de la Istanbul și nepoata fundamentalistă.
Și mai cred că paralelele Istanbul-Moscova, Erdogan-Putin sînt greșite. Rusia și Putin trăiesc un Déjà Vu. E bătrînul din anticar care brusc își amintește că a fost tînăr și mai încearcă, dar nu mai poate. E periculos, dar e un Déjà Vu. Erdogan & Turcia sînt rezultate ale unor procese ceva mai complicate și deci și mai riscante. Rusia e anticar povestitor de vise. Turcia este fabrică de vise și mari fantasme politice riscante.
(asta observam acum 5 luni și totul e în derulare)
PS: Pentru amici care nu mai știu să citească un text: Jos Erdogan!
