Nu trebuie să fii expert în media pentru a vedea tendința în care decurg lucrurile în ultima vreme. Deși „jurnalismul” îl putem înțelege ca și obicei zilnic de a relata întâmplări, de a ține un jurnal informativ, care să stârnească interesul cuiva, nu cred că dulcele stil clasic mai are aceeași putere în stat, așa cum era în urmă nu cu mult timp.

Am și eu, ca multă lume, un cont de Facebook, cu bune, cu rele. Trecem peste paranoia de a-ți fi limitată libertatea individuală prin urmărirea a ce postezi. Zău, informația de acolo este doar pentru amatori, profesioniștii nici n-o iau în seamă!

De la serbările dinainte de Crăciun și până la sărbătorile de iarnă am fost asaltată de o anume postare, legată de cererea nesimțită de cadouri a unui cadru didactic. Asaltată cum numai situația gen Roșia Montană – gazele de șist au mai făcut-o. Era un material postat într-o ediție online a unui ziar, pe care l-am revăzut distribuit de o serie de prieteni diferiți, din grupuri diferite, zile în șir. După reînceperea lucrului în 2014, aflu pe aceeași filieră că dascălul respectiv a fost demis. Oau! Nu comentez aici faptele, ci puterea unui subiect atât de incitant, încât a mâncat o grămadă de degețele la „share”. Poate că a fost un subiect mai popular decât legalitatea fondului clasei, dezbătut în toamnă, poate a fost doar picătura care a umplut paharul. Poate că părinții care și-au văzut bugetul de sărbători știrbit de vreo pretenție exagerată au vibrat exact în zona furibundă, din care cadrul didactic a ieșit șifonat. Fără flagrant, martori și dovezi.

Sau poate jurnaliștii prezentului trebuie să își facă un update. Să realizeze că presa bine făcută este acum cea așa-numita „influența” online. Și nu oricum, ci în zonele tip Facebook. Nu știu de ce la noi a prins mai bine decât Twitter, sau alte platforme similare, dar e clar că toată lumea care contează are acum cont de Facebook, fie ca persoană sau pagină, fie că postează sub numele real, sau se ascunde după ghivece cu flori. Iar subiectele sensibile vor fi preluate, pereții virtuali se vor împânzi, iar mai sus se va lua atitudine. Ca în exemplul de mai sus. Ca în cazul exploatărilor mult- dezbătute. Credeți că fără Facebook lucrurile ar fi arătat așa? Nu, din mulți se face opinia, iar opinia e cu atât mai valoroasă cu cât ea se formează prin reacții spontane în același curent, față de același subiect.

Nu poți rămâne indiferent. Asta înseamnă putere. Puterea celor mulți.