De câteva zile tot explic pe Facebook de ce tactica candidaților care vor să-l învingă pe Decebal Făgădau este greșită. Ceea ce spun, pornește de la un lucru extrem de simplu: structura votului. În anul 2012, Mazăre a câștigat cu 63%, iar în 2008 câștigase cu 69%. Unii ar spune că e o scădere, însă acest lucru nu este adevărat. Trebuie luate în calcul și prezența la vot, dar și faptul că în 2012 s-a candidat din partea USL.

(Sursa: AEP)

Concret, Decebal Făgădau are o misiune extrem de simplă: 86.000-88.000 de voturi. Acolo trebuie să ajungă, să culeagă voturile lui Mazăre. Diferența, adică unde și-au propus contracandidații acestuia, este de aproximativ 53.000. Pe acestea 53.000 de voturi se bat Vergil Chițac, Claudiu Palaz, Mihai Petre, Gigi Chiru, Dumitru Bădrăgan, Omer Sunay, Gheorghe Caruțiu ș.a. Deja se observă rezultatul. Pe aproximativ 87.000 de voturi se bate o persoană, pe 53.000 de voturi se bat 6-7 persoane.

(Sursa: AEP)

Ce facem cu nehotărâții? În 2012, spre deosebire de 2008, au votat (valabil) în plus 15.000 de persoane. Dacă presupunem că și în 2016 vor fi 15.000 de voturi în plus, nu e suficient pentru niciunul dintre candidați. Prezența, să fim sinceri, nu va depăși 60%, sub nicio condiție.

Din aceste considerente, nu sunt de acord cu Mihai Petre, Constanța nu este un oraș de dreapta. Mazăre nu a fost un candidat de stânga, deși s-a portretizat ca fiind unul și lumea l-a votat. Făgădau nu este o persoană de stânga, ci una de dreapta (nu a pus niciun accent pe serviciile publice: învățământ, sănătate etc.), care a continuat politica lui Mazăre (care a fost una de dispreț total față de învățământ și tineri).

Concluzia mea e următoarea: cu cât mai mulți candidați care se revendică autentici de dreapta, cu atât mai mult scad șansele ca unul dintre ei să câștige. Făgădău se scaldă singur în 87.000 de voturi și se pare ca nimeni nu îl deranjează