Retrăiesc şi acum, cu un gust amar, campania mincinoasă pe care USL a derulat-o încă de la constituirea ei ca alianţă, pe toată perioada opoziţiei distructive. Sindicate, patronate, ONG-uri şi orice altă formă de asociere care mişca în România au fost mânjite cu promisiuni şi minciuni pe care şi acum îmi este greu să înţeleg cum de au fost crezute cu atâta uşurinţă de alegători.

Redescopeream cu stupoare zilele trecute atât promisiunile făcute în faţa marelui om de arme, Dogaru, prin care USL se obliga să desfiinţeze DNA şi ANI, convenţiile făcute cu ONG-urile de casă, prin care USL se angaja să nu se lege de privilegiile bugetare ale pseudo-iubitorilor de animale, precum şi protocoalele încheiate cu reprezentanţii patronatelor şi sindicatelor, care-şi lingeau rănile şi cicatricile adânci lăsate de criza economică.

Nu spun că promisiunile făcute oamenilor de afaceri şi sindicaliştilor au fost doar mincinoase, ci acţiunea la guvernare a USL a fost chiar împotriva tuturor angajamentelor asumate în faţa IMM-urilor şi milioanelor de angajaţi.

Mediului de afaceri i-a promis marea cu sarea şi investiţii publice record care să sporească cererea agregată şi, implicit, creşterea economică. Ştim cu toţii ce au primit întreprinzătorii privaţi din România în ultimul an şi jumătate: 34 de taxe şi impozite noi, investiţii publice reduse la jumătate, controale fiscale dirijate politic şi un nou cod al insolvenţei care să asasineze încet şi sigur tot ce mişcă sau a mai scăpat viu în urma crizei economice.

Am în faţă acum textul protocolului din 28 februarie 2011, încheiat între liderii „imaculaţi” ai USL şi liderii celor mai reprezentative confederaţii sindicale.

Nu poţi să nu rămâi uimit, numărând cele 1 milion de noi locuri de muncă promise şi cât de mare a fost demagogia USL, atunci când vâna cu disperare voturile pline de speranţe ale românilor. Nu poţi să nu te cruceşti când USL promitea că va susţine în Parlament orice iniţiativă legislativă venită din partea sindicatelor, în scopul flexibilizării pieţei muncii şi al creşterii gradului de ocupare.

Astăzi, când cele 1 milion de locuri de muncă sunt de fapt cei peste 250 mii de şomeri noi, când sindicatele, primite odinioară cu pişcoturi şi şampanie la sediu USL, sunt ţinute pe la uşile miniştrilor şi apostrofate cu sintagma „n-avem!”, când funcţiile şi rolul parlamentar ale unei majorităţi de 70% sunt luate cu japca de Victor Ponta la Guvern ca să legifereze totul prin Ordonanţe de Urgenţă, cred că românii pot însuşi lecţia unei mai bune reflecţii asupra programelor de guvernare mincinoase care nu vor fi niciodată puse în aplicare.

USL s-a născut din minciună, a ajuns la guvernare prin minciună şi continuă să intoxice zilnic ţara cu minciuni elaborate în departamente de comunicare plătite din bani publici.