Despre sex, cam trei sferturi dintre părinții pe care i-am cunoscut nu le vorbesc deloc copiilor până la 12 ani, cel puțin.
Am tot vorbit cu ei prin ședințele obișnuite de la școală, ca să aflu de ce nu o fac.
În legătură cu moartea sau apariția pe lume a copiilor, despre sex și dragoste, despre viață si dispariție, mintea adultului are deja o mulțime de istorii în sertarele ei, încărcate toate de judecăți, emoții personale, experiențe explicate și asumate foarte diferit. E ca și cum fiecare piatră naturală sau firească de pe fundul mării își acoperă mai devreme sau mai târziu strălucirea cu un balast simbiotic de iarbă , nisip, alge sau devine un microhabitat pentru tot felul de ființe ciudate, mărunte si niciodată ușor de prins. Așa sunt și emoțiile adulților in legătură cu sexul, moartea, trecerea prin viaţa. Încărcate și greu de conștientizat.
Copiii însă, până pe la 6-7 ani nu au nicio poveste grea, niciun sentiment mâlos și nicio jenă față de ce e natural, parte din ciclul existențial.
Dacă ai curajul să le vorbești fără ton tremurat și confidențial, fără dramatism și secretism, cei mici acceptă și depășesc cu ușurință orice detaliu sănătos și pe față despre cum murim sau cum venim pe lume.
Am urmărit grupuri de copii sub 7 ani, martori ai unei nașteri filmate, cu toate stadiile inestetice despre care uneori, și si noi adulții, ne ferim să vorbim. Li s-a părut wow, au stat neclintiți, au pus zeci de întrebări după care s-au dus, senini, la nisiparul din curte. Fără sechele, fără constiinte încărcate.
Am urmărit și grupuri de adolescenți, la prima lecție de educație sexuală, dându-și coate, aruncandu-si priviri piezișe, glume slabe si zâmbete zăpăcie. Chiar dacă emoțiile lor sunt firești până la un punct, erau evidente vulgarizarea, aerele de superioritate si nevoile de a poza fie ca pudici, fie ca atotștiutori. Pentru ei lecția asta ori venea prea tarziu, ori deja experiențele acumulate i-or fi fost condamnat deja la jenă, frici sau reprimare pe viață.
Cred că toate lecțiile despre biologia noastră imediată se învață cel mai bine pe terenul așa-zis naiv al primei copilării. Toate celelate povețe morale, despre protecție , abstinență sau pregătire emoțională, dacă nu se așază pe o acceptare naturală si fără perdea a actului în sine, făcute la timp, de mici – fie moarte, fie procreație – ajung să își piardă substanța, să fie zeflemisite sau temute.
De ce? Pentru că tensiunea tabu-urilor și a temerilor părinților de a aborda subiecte la fel de firești ca hrana, igiena, sănătatea, creșterea unghiilor, a părului, caca, pipi etc. cultivă în copii scindări: despre asta vorbim/despre asta nu vorbim. Acestea instalează deja alerta și terenul pentru prejudecăți, adică pentru omul vulnerabil, incapabil să înțeleagă cine este el cu adevarat, când trebuie să spună „nu” sau când trebuie să se bucure din tot sufletul.
STOP OREI DE EDUCATIE SEXUALA!!! Politicienii pedofili, violatori si proxeneti au dus la aparitia „drepturilor” infractorilor sexuali, la micsorarea pedepselor, la raspandirea pornografiei, pornografiei infantile, legalizarea prostitutiei, toate mediatizate prin emisiuni tv, clipuri muzicale, oameni de showbiz, creatori de moda, regizori, cantareti, scriitori, jurnalisti, acum se incearca si la ora scolara de educatie sexuala, este o retea intreaga de distrugere sexuala la care victima este in final fiecare dintre noi! La ora de educatie sexuala ar trebui ca adolescentii si copiii sa fie invatati sa evite degradarea sexuala la care ii supune mass-media, sa se protejeze de boli sexuale si mai ales sa se fereasca de pradatori sexuali, aici este un sondaj despre violul in Romania, 20% din romani cunosc un caz de viol nedeclarat: http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Social/Sondaj+IRES+Ce+cred+romanii+despre+violul+din+Vaslui