Am observat niște chestii de când mai scriu pe blog, și-mi scade tot mai mult speranța în oameni (chestiile astea le-a experimentat oricine scrie pe un blog/ ziar/ site de știri/):

1. Oamenii sunt neașteptat de superficiali, nu citesc conținutul, comentează doar la vederea titlului/ pozei și se înfurie fără motiv (nu degeaba funcționează metoda cu clickbait)

2. Puținii oameni care citesc un articol în întregime nu sunt în stare să identifice o idee de bază, o teză principală și argumentele care construiesc articolul

3. Unii au un talent deosebit: reușesc să dea share la o postare despre Nietzsche și să-i mulțumească lui Dumnezeu pentru că le-a răspuns prin articolul respectiv la rugăciuni și întrebări (trebuia să fac printscreen, că nu mă crede nimeni)

4. Românilor le plac pozele cu citate [motivaționale] – apropo, asta e cheia traficului pe facebook, pozele cu citate!

5. Nimeni nu vrea să gândească, toți ar vrea să le dai doar apă la moară. Unii preferă să-i omori decât să-i pui să-și analizeze propriile credințe

6. Lumea dă like la orice, atâta timp cât au mai dat și alții – pe principiul „cred că zice ceva frumos despre energii reiki, Dumnezeu și Boca, ce filosof sensibil!”

7. Oamenii trivializează orice: înnebunesc când văd comentarii la texte de Cioran/ Nietzsche/ Camus / Kierkegaard de genul „ce frumos, ce sensibil scria! cât adevăr despre viață!”, de la oameni care-s în stare să-l citească și pe Nietzsche într-o notă ultra new-age, sau care văd în Cioran un optimist. Sunt autori care vorbesc despre anxietate, lipsa de sens a vieții etc. și unii tot reușesc să vadă ceva optimist în asta…

8. Contează autoritatea. Dacă X, mare om de cultură respectat zice o chestie fără să o argumenteze, e unanim acceptat. Dacă tu, un „puști de 20 ani” zici ceva și încerci să clădești o argumentație, cel mai probabil vei primi un răspuns de genul: „obrăzniciile tinereții/ ji eo gande-am aja. las k m-ai crejty ji te facy mare ji o s-a antelegy / ba-i prostu-le. oameni-i sunt facu-ti s-a mananke carne. cum potzy s-a fi vegan ji s-a faci muschi?!”

9. Oamenii sunt mereu gata să-ți sară la gât. Eu obișnuiesc deseori să aduc în discuție o idee cu care nu sunt neapărat de acord, dar mi se pare că rolul unui om care studiază filosofia este de a-i scutura constant pe ceilalți (și pe sine), de a le arăta alternative și de a nu-i lăsa pe oameni să credă că doar ei au dreptate și că există doar un singur mod de a vedea lucrurile. Problema este că puțini observă miza unui text, și iau totul foarte personal.

10. OAMENII VOR REȚETE: oferă-le „cheia succesului în 7 pași” și metode de canalizare a energiilor și a șarpelui kundalini (și alte nebunii) și i-ai câștigat pe viață. Prezintă-le o ipoteză nefericită (probabil mai realistă) despre lume și-s gata să te ardă pe rug.