Rând pe rând, statele lumii legalizează parteneriatele LGBT, sub diverse forme: uniuni consensuale, parteneriate civile, căsătorii. Suplimentar, se pune şi problema adopţiilor de copii, pentru a arăta că şi ei pot alcătui aşa-zise familii. Care sunt mizele aceste schimbări de paradigmă, începută secolul trecut? În opinia mea, sunt 3, mari şi late, care seamănă a cal troian:
-
O nouă filozofie de abordare a existenţei umane. Dacă în trecut minorităţile sexuale erau considerate anormale, acum se doreşte implementarea ideii că, de fapt, felul lor de a îşi trăi sexualitatea este ceva normal, firesc, „o altă cale” de a fi, alternativa care nu trebuie să sperie pe nimeni. La ce ar fi utilă această schimbare de filozofie? Aflăm mai jos
-
O nouă filozofie de viaţă aduce cu sine şi o altă abordare a moralităţii. Legalizările LGBT introduc în moravurile publice o forţare de conştiinţă. Cei ce nu acceptă această alternativă sunt nevoiţi să o accepte, prin forţa deciziilor luate de autorităţi. În acest fel, începe un proces interesant de reformare morală a spaţiului public, prin cenzura de conştiinţă adusă de forţa legii.
-
Reforma morală a spaţiului public are consecinţe aproape inimaginabile pentru societate. Dar nu de societate cred că le pasă celor ce au pus la cale această reformă ci de…economie. Gândiţi-vă că economia este influenţată în mod major de morală. Atunci când o economie bazată pe nişte principii morale îşi atinge limitele, ce faci mai departe? Modifici morala în baza căreia funcţionează. Aşa apar modificările de sistem economic, care se întâmplă destul de lent, la scara câtorva generaţii. Nici un sistem economic nu va funcţiona, dacă indivizii care îl compun (cetăţenii, în fond) nu sunt convinşi că „aşa e bine, aşa e normal”.
Cum capitalismul şi-a cam atins limitele (o spun marii analişti şi criza globală o demonstrează din plin), probabil că strategii economiei globale pregătesc altceva. Nimeni nu ştie să spună exact ce, dar din ce în ce mai multe voci spun că actualul capitalism trebuie să sufere nişte transformări. Pentru asta însă, este nevoie de ceva reformă morală. Ori, în condiţiile în care creştinismul a dominat Occidentul secole întregi, nu se poate întâmpla decât prin izolarea acestuia în zona privată, scoaterea sa din zona deciziilor publice.
Separaţia de filozofia creştină aduce şi un alt beneficiu, mai ales statelor puternic dezvoltate: ţinerea religiei la distanţă. Iar asta se potriveşte foarte bine Occidentului, care este din ce în ce mai dominat de… islam. Practic, vorbim de o strategie a Occidentului în faţa ameninţărilor teroriste, care sunt în totalitate justificate religios: nelăsând religia în zona deciziilor publice, Occidentul evită provocarea extremiştilor islamişti. De care Occidentului îi este foarte frică, pentru a nu se înfrâna procesul de creştere economică. În fond, e ca dintotdeauna: când la poarta bogatului apar răsculaţii, se ivesc și strategiile de liniştire a revoltei.
