Din păcate, în România, spiritul cetăţenesc şi administrativ răsar post eveniment şi ne sunt complet străine concepte precum „măsuri preventive”, „plan de criza”, „măsuri punitive” pentru cei ce nu respectă legea etc. Când se întâmplă o nenorocire, hop am şi sărit de fund în sus ca şi cum ar fi un accident pe care nu-l putea anticipa nimeni. Ba da, multe din nenorocirile care se petrec în tara asta pot fi anticipate; asta daca am avea dispoziţie, chef, putere de muncă, interes şi, mai ales, bun-simţ. Cu privire la tragicul caz în care copilul de 4 ani a fost pur si simplu mâncat de maidanezi, am câteva observaţii care privesc strict atitudinea noastră „mioritică”:

1. La cursurile masterale am învăţat că putem vorbi de siguranţa naţională atunci când fiecare cetăţean al acestei ţări se simte în siguranţă. În contextul în care iţi e frică să ieşi pe stradă că te mananca haitele de câini, putem vorbi de periclitarea siguranţei naţionale? Eu zic că da! Totuşi, am fi penibili dacă am aduna CSAT-ul pentru a rezolva această problemă veche de când e România postdecembristă (cel puţin).

2. Consider că aceasta problemă trebuie rezolvată de primăriile şi consiliile locale. Legea există. Alţi primari (Tulcea şi Oradea, cel putin) au rezolvat problema cu actuala lege şi nu au simţit nevoia să plângă pe la televizoare. Şi ştiţi de ce? Pentru că au acţionat PREVENTIV.

3. Nu mai vreau să aud că acest caz a fost un accident. Nu, nu a fost un accident. Problema maidanezilor este o bombă cu ceas care odată la puţin timp exploadează. Zilnic sunt muscături grave, iar la un timp un pic mai mare există şi decese. Aşadar, NU A FOST UN ACCIDENT, iar administraţiile locale consider că sunt vinovate pentru nerezolvarea problemelor lor administrative, problemele “din curtea lor”. Repet, este o problema administrativeă, nu un caz de forţă majoră, nu o problemă ce trebuie sa mobilizeze forţele armate, ci o problema administrativă.

4. În Codul Penal exista acuzaţia „omor prin imprudenţă”. În traducere, conceptul înseamnă „variantă a culpei, formă neintenţionată a vinovaţiei, care constă în prevederea de către faptuitor a rezultatului faptei sale, pe care însă nici nu-l doreşte şi nici nu-l acceptă, sperând fără temei, printr-o examinare superficială a situaţiei, că aceasta nu se va produce”. Nu sunt specialist în drept, dar din definiţie, pot să intuiesc că administraţiile locale pot fi învinuite de „omor prin imprudenţă”. De ce n-ar fi? Nesimţirea, indolenţa, lipsa de responsabilitate, lenea, delăsarea, superficialitatea te scapa de orice vina?