Opinii, Politică, Psihologie

O poveste cu spumă în colțul gurii

În această campanie electorală s-a discutat despre necesitatea unui test antidrog aplicat candidaților, dar mai necesară, vă zic, ar fi o testare psiho. Sunt convins de asta după ce l-am avut colocutor într-o emisiune electorală pe un tip mărunțel care și-a făcut o carieră publică vânând hamsii stricate, pe litoral.

L-am ascultat cu atenție depănându-și povestea în direct, dar, admit, n-am reușit să-mi mut privirea de pe micul norișor de spumă albă care i se forma în colțul gurii. Detaliul ăla nu anunța nimic bun.

Intuiția mi s-a confirmat când, după o întrebare despre oamenii care i-au marcat decisiv destinul: Năstase, Dragnea și Nicușor Constantinescu, omul a început să vorbească precipitat despre sine la persoana a treia. La o nouă întrebare din partea mea legată de acest tip de adresare practicat de Gigi Becali și potrivit pentru Napoleon, candidatul s-a oprit încercând să priceapă ce naiba e aia „persoana a treia”. Apoi, m-a lămurit: e retorică de campanie, pe care a deprins-o de la specialiști în comunicare. Am întrebat mai departe, firesc, dacă mai are și alte trucuri în mâneca electorală. De aici orizontul i s-a întunecat bietului om, care mi-a transmis că n-am făcut nimic în ultimii zece ani ( !?), că sunt un om mic și că îl întreb chestii care mi se șoptesc în cască. Evident că nu l-am contrazis, pentru că aceasta nu este o metodă standard care să calmeze cetățenii cu „personalitate efervescentă”. L-am lăsat să-și manifeste deplin temperamentul sau ce-o fi fost aia, fără să mai cer detalii despre cum stă treaba cu „vocile”. Finalul emisiunii a venit ca o izbăvire pentru mine, care trebuia să asist la spectacolul dezolant al invitatului din platou după o zi foarte lungă, dar și pentru el însuși, care cu astfel de ieșiri își contractă mai dihai procentul de maxim 1,5% în preferințele electoratului.

I-am urat succes la alegeri când a ieșit din studio. Mi-a mulțumit, dar s-a mai certat vreo treizeci de minute în parcarea din fața televiziunii, nu se știe cu cine, probabil cu „vocea” care acum nu-mi mai șoptea în cască.

Dincolo de glume, dincolo de penibilul și rizibilul unei astfel de situații, acest om e real și ne cere votul. E același tip care agresa o femeie pe plajă acum ceva vreme, pentru că doamna voia să-și întindă cearșaful în zona de șezlonguri supravegheată de el. Probabil îi aplica acesteia o lecție, așa cum și-a imaginat că procedează și cu mine. Dar vânătorul de monștri din spaghete expirate își imaginează multe. Inclusiv că va câștiga Primăria!

Sau, mai hilar, că cineva îl va observa!

Despre Autor:

Lasă un comentariu