A fi competent înseamnă în multe cazuri a avea autoritate. Poliția locală, dar nu numai, dovedește constant că nu are puterea de a sancționa nici măcar cele mai mici inconveniențe apărute în Societate. Iar noi ne mirăm când cazurile grave nu sunt tratate corect.

Poate că nu este normal să generalizăm anumite inacțiuni sau deficiențe per fiecare membru al unei Autorități, dar este corect să considerăm că oricare ar fi „jocurile din culise”, aceste „forțe” sunt ineficiente. În ediția din 22 Aprilie 2015 (cel puțin în Online), cei de la Cuget Liber vorbeau despre salariile scăzute ale polițiștilor, ba chiar despre faptul că aceștia sunt chemați de acasă pentru a interveni la diverse acțiuni din oraș iar asta provoacă o întârziere mare în acțiunea de reacție. Din motive necunoscute mie, acest articol a dispărut rapid iar în locul său a apărut un altul numit: „Poliția Constanța a primit mașini fără girofar: <<Cum să tragem șoferii pe dreapta? Le facem flashuri?>>”. Vedem clar o luptă între Poliție și Ministerul Afacerilor Interne. Dar scuzele lor nu ne satisfac. Deseori, când suni la Poliție, primești reacția: „Cunoaștem această situație, dar nu avem ce să facem…”. Este incredibil!

Eu scriu acest articol la ora 2:30 noaptea și încă am aceeași problemă pe care am sesizat-o la ora 12 noaptea, care durează de cel puțin 8 ore. Mai exact, în data de 21 Aprilie 2015, o mașină cu numere de Olanda, parcată în apropierea blocului meu (în apropiere de sensul giratoriu de la Cora Brătianu), prezintă o defecțiune ce îi face alarma să funcționeze constant, în mod intermitent. La fiecare 3-6 secunde, alarma îi sună iar nimeni nu intervine. Serviciul 112 este unul serios și nu trebuie deranjat cu orice fel de problemă. Drept urmare, am zis să fiu un cetățean model și să-mi apelez Secția de Poliție de care aparțin (secția 4). După ce am încercat de două sau trei ori să sun la numărul de fix al acestei secții, am observat că este de-a dreptul defect. Așadar, am apelat la 112. I-am explicat operatoarei problema iar aceasta m-a pus în legătură cu un polițist. I-am repetat problema și mi-a spus că știe de situație, dar că nu a putut identifica proprietarul. I-am spus nemulțumit că eu trebuie să merg la muncă de dimineață, la fel ca alte zeci sau sute de persoane din zonă ce pot auzi zgomotul, dar am fost întrebat retoric ce aș face eu în cazul ăsta. I-am spus că ar trebui să vină cineva ca să ridice mașina și i-am întrebat retoric de asemenea, dacă nu mai bine chem Presa să facă asta, având în vedere că doar această amenințare îi mai mișcă uneori. Mi s-a răspuns că dacă Presa are o mașină de tractare, să facă ei asta. I-am spus „Bine…”, mi-a spus și el „Bine…La revedere” și cam asta a fost discuția noastră. Asta se întâmpla la 12:27 noaptea iar acum e 2:34 noaptea și încă persistă problema.

La ce dreptate să ne așteptăm deci când un oarecare ascultă manele în mijlocul de transport în comun? La ce justiție să ne așteptăm când niște golani atacă un vânzător de înghețată în parcul Tăbăcărie? La ce curaj să ne așteptăm când cineva este agresat pe stradă dar nimeni nu intervine tocmai pentru a nu avea zile amare cu însăși Poliția care ar trebui să ne ajute? „Fii schimbarea pe care vrei s-o vezi în lume” este o expresie amuzantă pentru polițistul local, ce nu mai râde ironic când are un microfon și o cameră în față, devenind serios și spunând că așa e viața în meseria lor. Dacă cetățenii de rând dovedesc uneori că sunt capabili să influențeze o schimbare, de ce n-ar face asta fix persoanele cele mai avizate? Din cauza corupției, din cauza comodității și din cauza fricii. Păi, dacă unui Polițist îi este frică să acționeze, eu ce șanse mai am? Trăim vremuri triste…și gălăgioase.

[Update] Ora 02:48. Doi tipi chelioși au intrat în mașină, apoi au ieșit și au închis ușa, apoi au plecat. Alarma a tăcut în sfârșit. Cel îmbrăcat în bluzon alb cu dungi negre și-a pus gluga pe cap, în timp ce se îndepărta. Probabil un gest subconștient vinovat, în urma realizării că mașina lui a deranjat tot cartierul. Chiar mă sfătuiam cu o amică din Olanda vizavi de ce mesaj să-i las pe parbriz. Ea s-a gândit la mesajul: „Ik hoop dat je goed had geslapen, want je lieve auto heeft ons de hele nacht wakker gehouden” (Sper că ai dormit bine, căci mașina ta dragă ne-a ținut treji toată noaptea).

Haz de necaz!