Haideţi să vă spun o poveste de pe Marte. Cu acest prilej vreau să le mulţumesc celor de la NASA pentru că mi-au acordat privilegiul de a-i studia. Bun… Pe Marte există un marţian mai ciudăţel şi urâţel care şi-a dorit foarte mult să navigheze pe mări şi pe oceane. Din pacate, pe Marte nu mai este apă sau, mă rog, există (conform prietenilor de la NASA), dar doar la nivel molecular.

Omul nostru… îmi cer scuze … marţianul nostru nu a reuşit să-şi îndeplinească visul, căci dacă şi-l îndeplinea cred că flota marţienilor ajungea pe mâna vecinilor de pe Jupiter sau Saturn. În orice caz, marţianul a dorit să facă ceva în viaţă… Cum ar fi, să conducă… Pe cine, ce? Pe marţieni, desigur şi banii lor. Mai ales banii lor. A început de jos. Pupând mâini, picioare, tendoane ahiliene şi ce mai apuca el, ale marţienilor mai influenţi, desigur. Şi drumul său a început să prindă contur. Reprezentant al statului marţian pe o altă planetă, acolo unde există mări şi oceane. De atunci a început să se înroleze în marea armată marţiană pentru spionaj şi … turnătorie. Mergea pe două căi aducătoare de succes. Calea vizibilă şi calea obscură. Uşor-uşor a început să ajungă sus, acolo unde părinţii marţieni şi-ar fi dorit să-l vadă. În vârf. Şi a ajuns. Soarta era să fie cruntă pentru el dacă nu ştia să se adapteze. A urmat Marea Revoluţie Intergalactică. Şi el tot acolo sus. În vârf. A fost şi ministru în guverne… marţiene. Chiar dacă Marte nu are sistem de transporturi – nu a avut niciodată – el s-a îmbogăţit. Crâncen. Cum? Prostind pe proşti şi fiind ipocrit.

După care, marţianul nostru ciudăţel a vrut să fie primar pe Marte. Şi a devenit primar. Şi ce a făcut? Ce i-a plăcut şi ce l-a dus capul. Tot felul de trebuşoare. De la castrat câini marţieni, la primit rapoarte de la subalternii turnători, până la “jicnind” propria-i persoană cu case şi terenuri pe Marte. Vă daţi seama cât costă un teren intravilan pe Marte? O avere. Mai ales când nu sunt ale tale dar ţi le dai singur ca şi cum ai fi pe moşia ta. Timpul trecea, iar mofturile, frustrările şi complexele copilăriei se acutizau din ce în ce mai mult. Şi a vrut moftul suprem. Să fie şeful statului marţian. Şi a ajuns. Chiar în două mandate. Dumnezeul marţienilor parcă ţinea cu el. Toată lumea aşa spunea şi credea. Dar adevărul era că el, şeful turnătorilor, facea jocurile. În prima sa aventură ca candidat-şef (scuzaţi cacofonia, a scăpat) a pus aşii la bătaie şi şi-a folosit funcţia de securist-şef în Trupele Marţiene pentru a câştiga. Şi a câştigat la mustaţă… Adică la micron de procent! Toţi marţienii fericiţi că a câştigat, au pus victoria pe seama divinităţii. Numai că nu ştiau ce-i paşte. Multă veselie şi voie bună, desigur. La a doua aventură ca candidat-şef (scuzaţi a doua oara cacofonia), aceeaşi poveste, parcă trasă la indigo. Mulţi bani marţieni împărţiţi cu multă generozitate subalternilor asociaţiei de turnători, al cărei şef era. Marţianul nostru mic şi complexat, ca să-şi aline un pic din frustrare, şi-a cumpărat un lacheu. Mai ciudat, mai caraghios, obedient din cale afară, pe care l-a transformat în “flaşnetă”. Datorită lui, şi-a definitivat mareţul plan: de a conduce. Sigur, în mod nelegitim, dar vorba regretatului Adrian Păunescu “el nu mai aude, el conduce”.

Marţienii cu burtile supte, cu privirile sticloase, cu foamea în guşa, care târau de mână copii leşinaţi de foame, ca nişte demenţi şi nerecunoscători ce erau, şi-au permis marea neobrăzare de a-l contesta pe dictatorul marţian. Au avut tupeu chiar să strige cât îi mai ţineau puterile: „Ieşi afară, Javră ordinară!” Dar marţianul nu mai aude, nu îi mai pasă, nu mai “hăhăie”, e în cuşca sa blindată, în cuşca sa ermetic închisă, rupt de realitatea concretă, dar bine înfipt în realitatea echipei de securişti pe care o conduce.

Dar… surpriză mare… agenţiile de presă marţiene au dat publicităţii o ştire foarte interesantă, care răstoarnă toată teoria sau cel puţin ne arată că ordinea pe Martea s-a schimbat. Un terorist marţian recunoscut în tot Sistemul Solar a revenit pe Marte după ce a fugit, printre berbecuţi marţieni pe o altă planetă din sistemul solar guvernat de steaua Sirius. Surse marţiene afirmă că dictatorul marţian şi ale sale servicii secrete marţiene l-ar fi ajutat să evadeze. Acum apare marea dilemă: Ce s-a întamplat între timp? Ori dictatorul marţian a pierdut şefia serviciilor, ori acesta pregăteşte o lovitură de imagine, pentru că nu îşi doreşte să înfunde puşcăria pentru multele dosare penale … marţiene în care a fost şi este implicat. Foarte important de ştiut, la fel ca pe Pământ, şi legile marţiene prevăd o imunitate pentru preşedintele Planetei Marte, în care acesta nu are voie să fie judecat, numai în condiţiile prevăzute de Curtea Marţia…nă. Ce trebuie să reţinem este că ori serviciile secrete marţiene au luat mâna de pe dictator, ori i se pregăteşte o ieşire … onorabilă, dacă mai putem vorbi de onoare.

Cred că v-am plictisit cu poveşti de pe Marte, nu? Bine, bine. Am revenit pe Pământ. În România. Vremea se arată caldă, cu vânt moderat pe alocuri, temperatura este de 30 de grade la umbră, oamenii au un salariu mediu de peste 5000 de euro, rata şomajului este de 1% şi ţara noastră a înregistrat o creştere economică de 300% anul trecut. Datorită prosperităţii economice, din ce în ce mai multe persoane şi-au cumpărat bilete pentru un sejur pe Marte. Unii pleaca, alţii s-au întors de acolo. Cruciţi.