Avem două păcate majore: ne place la nebunie să ne minţim pe noi înşine şi ne place să fim umiliţi. Ştiu, poate unii nu conştientizează aceste păcate, motiv perfect pentru alţii de a-i exploata, cu tot cu păcatele lor. Multora ne place să ne minţim pe noi înşine din naivitate exacerbată, din prostie nemărginită sau poate doar din prea mult confort, nu vrem să ne batem prea mult capul.

Vizionam zilele trecute câteva talk-show-uri politice (pe toate posturile de ştiri existente în grilă) şi mă întrebam dacă toţi comedianţii care împuţeau platourile de filmare (nu toţi, dar majoritatea) – moderatori, politicieni, analişti, jurnalişti, sociologi etc.– ori primesc bani să facă pe proştii şi virginii, existând o înţelegere prealabilă între ei, ori dau prostia afară din ei, ori sunt ticăloşi … deci tot la bani ajungem.

În contextul în care atât preşedintele şi premierul României fac declaraţii halucinante, una mai gravă decât alta (dacă încă dorim să ne minţim că trăim într-un stat de drept), comedianţii de la TV băteau monedă la nesfârşit pe un concept pe care eu nu l-am înţeles, dar nici nu vreau să-l înţeleg pentru că este un concept de propagandă, o prostie şi o ticăloşie care hrăneşte suflete mai firave … pactul de coabitare. Această expresie nu înseamnă absolut nimic, nu are nici o logică democratică, dar nici o valoare juridică. Crin Antonescu l-a şi catalogat foarte corect: “Acest document politic, așa numitul pact de coabitare, a pus România în lumina unei țări semibananiere în Europa, pentru că în astfel de țări nu există Constituție, nu există legi, nu există alegeri care să aibă relevanță democratică, ci înțelegeri între șefi de triburi”.

Jurnalismul profesionist tocmai asta înseamnă. Să găseşti ştirea relevantă dintr-un maldăr de prostii. Haideţi să vă spun eu care sunt cele două ştiri majore, care derivă din două declaraţii.

Premierul României Victor Ponta: Nu ştiu cine a fost demis, Papici, marele băsist, morarist. N-a fost demis, i s-a terminat mandatul. Şi lui Băsescu îi expriră mandatul, ce facem îi ţinem pe toţi la nesfârşit? Că moare ţara fără ei, să mai facă şi ei un dosar. Că şefi din ăştia puşi de Băsescu care trebuie să stea încă o sută de ani după ce pleacă el… Stă şi el procuror simplu, că nu s-a născut şef. S-a terminat şi dosarul, gata, a ajuns la doamna Kovesi. Pa şi la revedere. De ce trebuie să-i ţinem pe toţi băsiştii care au făcut dosare politice după ce le-a expirat mandatul? […]Eu susţin că Daniel Morar, cu Papici şi cu ai lui au făcut dosare politice anul trecut când au luat oamenii şi i-au pus să jure cu mâna pe Biblie pentru că au votat la referendum, sunt dosare de poliţie politică. Ne-am dus toți, am votat, nu am votat destui, și au venit Morar și Papici și au spus că nu suntem destui. Să-și ducă domnul președinte toți procurorii la CCR […] Am întrebat: Pe cine ați demis? Nu am demis dom’le pe nimeni, i s-a terminat mandatul. Să-i ținem pe toți doar ca să nu se supere Macovei și toată gașca?  Să se supere Macovei și mama lui Macovei”.

Preşedintele României Traian Băsescu: “Discuţia pe care am avut-o cu procurorul general ieri, înainte de a trimite pe fax, sau poate aproape simultan, revocarea lui Papici. Eu l-am sunat să-i spun ‘Nu e bine, domnule procuror general!”

Astea da!, declaraţiile acestea două generează ştiri colosale, care ar trebui să scandalizeze întreaga comunitate democratică a planetei, nu numai a ţării. Cu aceste două declaraţii halucinante trebuiau să înceapă toate buletinele de ştiri. Ori noi, jurnaliştii şi cetăţenii României, tragem pe nas perdeaua de fum lansată de politicieni şi armata de propagandişti: pactul de coabitare…